Facebook şi Scufiţa Roşie…

“- Bunicuţo, de ce ai ochii aşa de mari?
- Ca să te văd mai bine.
- Bunicuţo, de de ce ai urechile aşa de lungi?
- Ca să te aud mai bine.”
Oh là là ! Unde-mi sunt manierele? Compar Facebook cu un clasic al literaturii! Dar, na… Nu e acelaşi lup pe care îl vedem pe Facebook împachetat ca o bunicuţă drăguţă dar cu câteva defecte de “look”, totuşi?  Reţelele de socializare sunt o idée proastă de la început. De ce? Pentru că sunt ca nişte râuri de mizerie umplute parţial cu idei şi informaţii digerate care se scurg direct de pe geamul spaţiului tău personal. Mi-am dat seama că verificarea constantă a mesajelor şi a “noutăţilor” s-a transformat într-un tic enervant şi am devenit extrem de iritabilă deoarece încrederea mea în umanitate şi oamenii pe care îi cunosc  a luat o întorsătură dramatică. Dar, recunosc. Am conturi pe Instagram şi Facebook. Nu aveam pe Instagram acum vreo doi ani şi nu înţelegeam de ce prietenele mele ridicau nedumerite din umeri că nu am cont pe reţeaua respectivă. Acum pot să înţeleg de ce.

                                                   Sursa: http://funny-pictures.funmunch.com/funny-picture-996.html

Mă simt ca şi cum nu mai cunosc pe nimeni pe Facebook. Dacă nu petreci foarte mult timp pe Facebook şi nu urmăreşti constant valul de nebunii care pot să apară în news feed, nu mai ştii cine este cine. Oamenii au nume diferite şi nu mai ştii unde ai ajuns să îi cunoşti. Inţeleg, majoritatea tipelor se căsătoresc şi îşi schimbă numele şi de obicei îmi cam ia vreo 20 de minute să îmi dau seama cine sunt. De parcă aş fi Scufiţa Roşie încercând să o recunoască pe bunicuţa. Dar cei care au un singur nume sau o poreclă? Sau au cont comun, soţul şi soţia, prietenul şi prietena, poza de profil în doi şi nu ştii cui să îi spui “La mulţi ani!”. Lui sau ei? Nu îi cunoşti pe amândoi. Mai sunt cei care postează poze în care pretind că sunt ei. Mi-ar lua cam prea mult timp să vă şterg din lista de prieteni şi de aceea, pur şi simplu, nu o fac.
Facebook pare un concurs de popularitate . Ei, uite, am spus-o! Care este diferenţa dintre Facebook şi un concurs de popularitate? Niciuna. Vrei nişte exemple? Ia să vedem  – “Heeeei, pozele mele din vacanţă!” (vreo 100) sau “Cel mai frumos copil de pe pământ. Nimeni nu a văzut copil mai frumos! Este cel mai frumos!” Sunt doar sinceră. Poate un pic cam brutală. Nu e nicio problemă să-ţi “împărtăşeşti” viaţa şi ceea ce faci pe wall. Intenţia contează. Dacă postezi lucruri doar ca să stârneşti invidia celorlalţi, mai bine opreşte-te! Cred că ar trebui să te concentrezi pe lucruri care să inspire, pe ceea ce reprezintă postarea pentru tine şi mai puţin pe câte “like-uri” primeşti.
Oamenii de pe Facebook sunt plictisitori. Adevărul doare. Si pe mine mă doare. Pentru că, de multe ori, am impresia că atmosfera de pe Facebook este una din liceu - oamenilor le este frică să posteze lucruri “diferite” pentru că nu vor primi “like-uri”. Stii cum era în liceu, nu? Plictisitor! Când toţi doreau să fie în grupurile “cool” şi “plăcute”. Stiu că pare ciudat, dar dacă mă conectez în acest moment, nu voi vedea altceva decât postări despre Untold (Doamne, leagănul de la Untold mi-a prăjit creierii!), caniculă, nunţi, piscine, mări şi bebeluşi. Ca şi finalul de la Scufiţa Roşie. Totul e bine când se termină cu bine! Poate ar fi mai “bestial” sa iasă învingătoare lighioana.
Poate de aceea am devenit foarte mofturoasă când vine vorba de reţelele acestea. De aceea nu prea mai pot duce Facebook – îmi “răneşte” sufletul prea tare! Grazie pentru lectură! Sper că nu mă urâţi! Nu urăsc Facebook. Il folosesc doar! Ne vedem pe Instagram!
M.