Ea “[e]ra una din acele zile de martie când soarele strălucea fierbinte şi vântul adia cu răceală: când vara este în lumină şi iarna se ascunde în umbră.” (Charles Dickens, Marile speranţe)
Ea e strălucitoare mereu, e luminoasă, chiar şi în zilele noroase, adiază căldură, fuge de umbre. E mereu acea zi de martie nemuritoare, fierbinte, Ea este…EA.
Fiţi voi, azi şi mereu!
O îmbrăţişare fierbinte,
M. aka
#pierdutaprintrecuvinte 
Dragă Primăvară,
te
rog, du-mă în sus şi izbeşte-mi tâmpla de mugurii graşi, rozalii şi
albi, pe cale să pocnească într-un vârtej de culori şi miresme!
Izbeşte-mi tâmpla de cerul senin, de norii cumulus ca nişte bule de
săpun pufoase, fragile, plutind în imensitatea albastră! Izbeşte-mi
tâmpla de soare, de atingerea suavă a razelor din martie! Ȋnconjoară-mă
cu panglica răsăritului care îmi gâdilă genele leneşe! Dansează cu mine!
Mângâie-mă! Primăvară, iubeşte-mă ca şi cum am fi doar noi pe pământ!
A ta,
Mira #pierdutaprintrecuvinte
P.S. “Du-mă fericire, în sus, şi izbeste-mi tâmpla de stele…” zicea
Nichita, poetul meu. Eu…doar i-am scris primăverii. Mereu mi-au plăcut
scrisorile de dragoste…
