Blogger Widgets

vineri, 30 decembrie 2016

La mulţi ani…



Nu am mai scris de ceva vreme, dar ar fi fost nedrept faţă de voi, cei care mă citiţi, să nu vă salut. Prin urmare, această postare este doar pentru voi. Vreau să vă mulţumesc, în felul meu, pentru că aţi râs sau plâns împreună cu mine, aţi reacţionat, mi-aţi scris, frumos sau mai puţin frumos, dar mi-aţi scris, m-aţi iubit sau nu m-aţi iubit. Pentru că, datorită vouă, #pierdutaprintrecuvinte nu mai este un doar un moft al meu, ci a devenit un blog citit de mulţi oameni. Iar eu voi rămâne veşnic recunoscătoare pentru iubirea voastră. In această noapte magică, aş vrea să fiţi şi voi înconjuraţi de iubire. Iubirea aceea care vă dă aripi, vă face să mergeţi mai departe, vă schimbă şi vă înalţă. In această noapte fermecată aş vrea să fiu o steluţă, să vă ating inimile şi să vă fac fericiţi. Aş vrea să fiu un fulg de nea, să vă mângâi frunţile şi obrajii. Aş vrea să fiu un vis transparent de iarnă, o dorinţă ascunsă, o adiere, orice care v-ar putea face cei mai fericiţi oameni de pe pământ. Aş vrea să pot să vă îndeplinesc dorinţele, să vă îmbrăţişez pe toţi, să vă strâng în braţe şi să vă dăruiesc un strop de bucurie. Imi doresc ca voi toţi, cititorii mei, să fiţi fericiţi, să iubiţi din toată inima şi să vă lăsaţi iubiţi.
Aş vrea să le mulţumesc tuturor prietenilor mei, mari şi mici, pentru prietenia lor, pentru iubirea şi generozitatea lor. Fiecare dintre ei e special în felul lui şi eu sunt cu adevărat norocoasă că fac parte din viaţa mea.
ReWine rămâi preferatul meu, tandru şi delicios. Veronica, eşti magică! Iţi mulţumesc că ai fost printre primii care m-au invitat la evenimentele voastre în calitate de blogger. Vreau să le mulţumesc celor de la Rivo pentru serile magice din vară, cu lampadare, beculeţe şi iederă. Mulţumesc Riserva Wine Spa pentru blândeţea cu care aveţi grijă de faţa mea. Mâinile voastre fac minuni. 

Sursa: arhiva personala

 Mama, îţi mulţumesc pentru discreţie, bunătate şi răbdare, pentru că nu îmi pui întrebări la care nu aş putea să îţi răspund. Alia, te iubesc şi îţi mulţumesc că eşti mereu lângă mine, că mă înţelegi, că mă cerţi şi reuşeşti să mă convingi să mănânc…cheese cake. 
Le voi mulţumi celor care mă plac dar şi celor care mă displac. Pentru că aşa e frumos… să mulţumesc tuturor muzelor, nu-i aşa?
Iar eu îmi doresc să fiu mai bună, mai înţeleaptă, mai generoasă şi să pot să iubesc din nou, aşa, în felul meu, ciudat.
Vă doresc ca 2017 să fie blând şi, de ce nu, surprinzător!

La mulţi ani!

Vă îmbrăţişez!

Mira #pierdutaprintrecuvinte

P.S. Prinţesă Levănţică, mulţumesc pentru inimioară.

vineri, 9 decembrie 2016

Cea mai dureroasă lecţie



Cea mai dureroasă lecţie pe care a trebuit să o învăţ în acest an a fost să îi las pe oamenii care nu aveau ce să caute în viaţa mea să plece. Oricât de aiurea ar suna. Dar am mai învăţat că atunci când eşti ignorat, deşi nu e un sentiment deloc plăcut, cel mai bine este să pleci tu, cu dramul de respect pe care îl mai ai faţă de propria persoană. Si am mai învăţat că nu e nevoie să alerg după nimeni pentru că cei care mă iubesc mă găsesc oricum. Stiţi voi, oamenii potriviţi, cei care te plac şi te iubesc indiferent de împrejurări şi aşa cum eşti tu.


 Iar unul dintre capitolele acestei lecţii dureroase a fost să apăs butonul “block”, butonul acela, la îndemâna mea în fiecare zi, dar pe care l-am ignorat cu graţie. Dar l-am apăsat într-un final pentru că îmi datoram acest lucru. Mie. Imi eram mie datoare să mă văd aşa cum sunt eu şi nu oglindită în ochii ignoranţilor. Imi eram datoare mie să deschid ochii larg, să înţeleg că oamenii aceştia sunt doar răi, îngrozitor de răi, cruzi şi nepăsători. Imi datoram să mă trezesc la realitate, să văd lucrurile aşa cum sunt, cum le percep eu şi nu cum mi se prezintă, să nu mai fiu înconjurată de minciuni, de şoapte ascunse şi ferite, să pot fi salutată în văzul tuturor şi să nu mai am percepţia propriei persoane ca fiind cea mai rea şi netrebnică fată. Pentru că nu sunt. Cred că sunt o tipă mişto, cool şi plină de viaţă, redusă un pic la tăcere şi tristeţe de nişte alegeri nepotrivite, dar fetele astea, mişto şi cool, fac mai mereu alegeri proaste pentru că ele sunt, de fapt, nişte naïve şi sentimentale incurabile, deşi majoritatea le percep ca fiind cu nasul pe sus. Acesta este sfârşitul unei lecţii dureroase.
M.


duminică, 4 decembrie 2016

Decembrie...



Decembrie, te rog,  fii o lună frumoasă. Fii aşa cum erai în alţi ani, fericită. Decembrie, te rog eu mult de tot, nu mă dezamăgi şi tu. Fii albă şi minunată, rece, foarte rece ca să îngheţi tot ce a fost rău. Fii o îngheţată cu fistic, un calendar nesfârşit, ca cele pe care le primesc copiii, cu câte o bucăţică de ciocolată pentru fiecare zi a ta. Decembrie, vreau să ningi cu fulgi mari care să cadă peste mine, îngheţându-mi toate dorinţele nerostite, acoperindu-mi ochii. Fii, într-adevăr, sfârşitul unui an negru.Decembrie, nu vreau să fii un citat pe Facebook, nu vreau să mă surprinzi cu nimic. Vreau să fii doar un decembrie al meu şi doar al meu, oricât de egoist sună. Vreau să fii o vrajă, alunecând pe o lună de argint. Vreau să mă îmbrăţişezi şi să nu îmi dai drumul până la sfârşitul lumii. Vreau să dansez cu vântul, îmbrăcată într-o rochie croşetată din dantela fulgilor de zăpadă. Decembrie, iubeşte-mă ca şi atunci când eram copil şi doar îl aşteptam pe Moş Crăciun. Strânge-mă în braţe tare şi şopteşte-mi că eşti aici. Decembrie, fii…
M.