Blogger Widgets

joi, 31 decembrie 2020

2020...2021

Dacă sunteți ca majoritatea oamenilor, este posibil să nu doriți să revizuiți evenimentele dureroase din 2020, acum când anul îşi ia rămas bun. De înţeles. Pandemia a lăsat o amprentă de neșters în fiecare aspect al vieții noastre. Am pierdut oameni dragi, prieteni. A modificat modul în care trăim, ne distrăm, cumpărăm și lucrăm. Băncile de alimente, autoizolarea, acoperirea feței, distanţarea socială și riscurile la care am fost supuşi au devenit parte din noul normal. Lucrul la distanță și oboseala orelor petrecute pe Zoom au devenit parte a vocabularului zilnic.

Dar, eu cred că oricât de dificil și provocator a fost anul acesta, avem întotdeauna puterea de a ne schimba, de a evolua și de a ne transforma. Există multe lucruri pe care 2020 ne-a învățat despre noi înșine, relațiile noastre, pasiunile și valorile noastre. Anul trecut, în decembrie 2019, când mi-am scris dorinţele pentru 2020, nu am avut doar speranță pentru un an nou, ci un deceniu nou, pentru mai multe amintiri, mai multe aventuri, mai multe călătorii! Cu toate acestea, 2020 avea alte planuri. Dar... din vremuri dificile vin lecții dure.

Mi-am dat seama că nu trebuie să îţi trăieşti viața așteptând momentul potrivit. Momentul potrivit pentru a schimba locul de muncă, a cumpăra acea casă sau a începe un nou hobby. Fă saltul, nu aştepta să treacă viața. Anul 2020 ne-a învățat că viața este scurtă. Pentru noi, acest lucru înseamnă să visăm astăzi și să facem saltul cu prima ocazie.



Sursa: arhiva personala

Este nevoie de întuneric pentru a exista lumină, așa că, fiind totul închis, anulat și luat de la noi, acest lucru  a răsplătit bucuria momentelor mici și fericite. Felul în care soarele strălucește prin frunzișul toamnei. Un moment liniștit de răgaz pentru a bea o cafea în faţa unei fereastre însorite. Să muşti dintr-un croissant proaspăt de la brutăria din colţ. Nu ne-am gândit prea mult la aceste lucruri în 2019, dar în 2020 au devenit momentele noastre de adevărată fericire. Și în 2021, imaginează-ți cât de incredibilă este emoția călătoriei, experimentării unei noi culturi, întâlnirii cu oameni noi și bifării experiențelor din lista ta, atunci când vom putea călători din nou.

A visa este diferit de a face și a spune ceva frumos este diferit de a arăta și de a fi acolo pentru persoanele la care țineţi sau pentru comunitatea voastră. Poate fi amuzant cât timpurile grele ne arată adevărul despre viață și despre oamenii din jurul nostru. Poate că apelurile video pe Zoom au fost o șansă de a ne reconecta cu prietenii din cealaltă parte a lumii sau poate am realizat că oamenii cu care am petrecut cel mai mult timp nu au adăugat nimic și nu ne-au inspirat.

Anul 2020 ne-a învățat că viața nu așteaptă pe nimeni, așa că de ce să pierdem ore preţioase făcând ceva de care nu suntem pasionaţi? Ar trebui să facem lucrurile care aprind un foc în inima noastră.

Anul acesta ne-a arătat cât timp putem avea. De aceea...inspiraţi ...expiraţi. A fi constrâns să trăieşti într-un spaţiu închis timp de săptămâni sau luni la un moment dat a necesitat creativitate și a relansat câteva hobby-uri vechi pentru a rămâne distrați. A apărut bula aglomerată a culturii și am fost răsplătiți cu ocazia de a ne crea spațiu și de a găsi o liniște rar oferită în viața modernă.

Nu există un timp mai bun ca acum să fim noi înşine. Când spun că puteţi deveni orice vreţi, este adevărat. Singura voastră limită sunteţi voi. Puteţi fi orice şi puteţi schimba cursul la 30, 40, 50, 60, 70 de ani. Vârsta este doar un număr! Principalul lucru este că nu puteţi fi totul. Dar, indiferent ce alegeţi să faceţi şi să fiţi, asiguraţi-vă că este alegerea VOASTRĂ și nu a părinților, partenerilor, familiei sau prietenilor.

Când ridicăm paharele și artificiile explodează pe cer, este important să recunoaștem simbolistica specială pe care o aduce Anul Nou. Mesajele de Anul Nou ar trebui să vorbească despre noi începuturi, dar trebuie să reprezinte şi un moment de reflecție.

Vă invit să încheiem acest an cu câteva lecții bune și să îl începem pe cel nou arătând că am învățat bine lecțiile trecutului.

Un An Nou este ca o carte goală, iar stiloul este în mâinile voastre. Este șansa voastră de a scrie o poveste frumoasă pentru voi.

 An Nou Fericit.

LA MULŢI ANI!

Mira #pierdutaprintrecuvinte

 

joi, 24 decembrie 2020

Recunostinţă...

Când eram copil, consideram că multe lucruri mi se cuvin, pur şi simplu. Cred că și alți copii au făcut asta. La urma urmei, eram foarte tineri și nu știam ce înseamnă viaţa. Un lucru pe care l-am luat de la sine a fost educația. Nu m-am gândit niciodată cât de norocoasă am fost să am parte de o educaţie bună. Și multe alte lucruri. Apoi, încet, pe măsură ce am crescut, am început să apreciez mai mult lucrurile din jurul meu. Pe măsură ce am cunoscut oameni, mi-am dat seama că toate lucrurile care îmi fuseseră oferite nu au fost drepturi, ci privilegii. Mi-am dat seama că există o mulţime de oameni care nu au avut şi nu au nici acum foarte multe lucruri pe care eu le consideram ca fiind de drept ale mele. Si sunt fericiţi. De aceea, deşi, câteodată, mi se pare că totul a scăpat de sub control, că nimic nu este cum ar trebui să fie (deşi este şi aceasta o întrebare – Cum ar trebui să fie?), există zeci de mii de lucruri pentru care trebuie să fiu recunoscătoare în viață.


Sursa: arhiva personala 

În acest an ciudat şi crud, acest Crăciun unic şi misterios, sunt recunoscătoare pentru:

1. Părinţii mei. Pentru că mi-au dat naştere. Pentru că, fără ei, eu nu aş fi aici.

2. Familia mea. Pentru că sunt oamenii cei mai apropiaţi şi dragi mie.

3. Prietenii mei. Pentru că sunt însoţitorii mei în viaţă.

4.Ochii mei. Pentru că mă lasă să văd culorile vieţii.

6. Că pot să aud. Pot să aud picăturile ploii, vocile celor dragi şi sunetul minunat al muzicii.

7. Că pot să vorbesc. Este felul meu de a mă exprima, de a fi EU.

8. Râs. Fără râs, lumea ar fi un loc trist.

9. Inima mea. Pentru că lucrează neîncetat, pompând viaţă în corpul meu de când m-am născut.

10. Mâinile mele. Pentru că pot să lucrez, să tastez, să întorc paginile cărţilor şi să ţin în mâinile mele mâinile celor dragi.

11. Mintea mea. Pentru ca pot să gândesc, să adun amintiri.

12. Dezamăgiri. Pentru că aşa știu care sunt lucrurile care contează cel mai mult pentru mine.

13. Dureri. Pentru că devin o persoană mai puternică.

14. Fericire. Pentru că mă lasă să mă scald în frumusețea vieții.

15. Soare. Pentru că îmi oferă lumina și frumusețea în această lume.

16. Oxigen. Pentru că face viața posibilă.

17. Internet. Pentru că astfel distanţa dintre mine şi voi este la o aruncătură de click.

18. Tehnologie. Pentru că face posibile lucrurile imposibile.

19. Cărți. Pentru că adaugă înțelepciune în viața mea.

20. Casa mea. Pentru că există un loc pe care îl pot numi ACASĂ.

21. Greșelile mele. Pentru că mă ajută să fiu mai bună.

22. Iubire. Pentru că mă lasă să simt ce înseamnă să fiu cu adevărat vie.

23. Provocările vieții. Pentru că mă ajută să cresc şi să devin cine sunt.

24. Sănătate. Pentru că îmi permite să fac tot ce vreau să fac, acum şi mai departe.

La final, sunt recunoscătoare pentru MINE. Pentru că sunt eu însămi şi pot să ating lumea cu prezenţa mea.  

E lungă postarea. Dar dacă ai ajuns aici, poate am reuşit să te inspir şi să îţi aduc un zâmbet în acest moment straniu al existenţei noastre, pe care, noi, simpli călători muritori îl împărtăşim.

CRĂCIUN FERICIT!

Mira #pierdutaprintrecuvinte

 

marți, 1 decembrie 2020

LA MULŢI ANI, ROMÂNIA!

O țară atât de..... Mi se spunea în şcoală că seamănă cu un buchet de flori. Răspândită pe un tărâm unde cerul este mai senin, soarele mai luminos. Muzica ei răsună în mine, ca marea într-o cochilie.  Câteodată, sunt momente în care simt groază când nu văd drumul înapoi către tine ... Poate că nu aș fi cunoscut niciodată o asemenea dragoste, dacă nu aş fi fost departe de tine. Ţara mea  este o bucată de viață înfășurată în panglici de dragoste sau de durere; murmurul palmelor, cântecele banale, grădina, dezbrăcată de florile sale. 


Sursa:  http://ploaiadecuvinte.blogspot.com/2013/11/la-multi-ani-romania-mea.html

Ţara mea este o hartă a vechilor trasee sinuoase, pe care, din copilărie, am călcat fără pauză, pe care stau vechii copaci familiari. În aceste locuri unde, câteodată, soarele își pierde inima, am trăit primele emoţii, am învățat să visez.  Am învăţat să iubesc indiferenţa și tăcerea nesfârșită a câmpiilor ei, pădurile ei nesfârșite, sălbăticia ei. Am învăţat să-mi iubesc ţara, aşa cum este, aşa cum suntem.

LA MULŢI ANI, ROMÂNIA!

Mira #pierdutaprintrecuvinte