Este sfârşitul anului. Dacă nu ar fi nebunia cu Revelionul, unde, când, cum, cu cine, de ce, de aia, acolo, aici, cu cineva, fără cineva, ar fi doar o zi obişnuită de iarnă. Dar nu e. E ultima zi a unui an, a unui alt an, în care am trăit, mai mult sau mai puţin, cu intensitatea pe care, cred, ne-o dorim toţi.
Recent, o prietenă a postat un citat care mi-a plăcut mult: “You are not the same person you were a year ago and I think that's beautiful.” Chiar cred că este frumos că nu mai sunt persoana de anul trecut, de acum doi ani, de acum zece ani. Imi place persoana care sunt acum. Mult. Deşi unora nu cred că le place persoana aceasta nouă. Dar... e sfârşitul anului, iar cuvintele nespuse se adună şi tot aşa până când ajungi să te sufoci şi să te îneci în avalanşa furioasă a multor lucruri nespuse. Cred că viaţa mea este una frumoasă, o continuă provocare. Sunt deschisă şi vreau să rămân deschisă către tot ce are să îmi ofere mai bun. Pentru că merit! Merităm toţi, la urma urmei. Rămâne doar să facem alegerile potrivite şi să realizăm ce este cu adevărat important în vieţile noastre.
Pentru că existenţa mea se învârte în jurul cărţilor (deşi sunt supărată pe mine că nu am mai citit cât aş fi vrut) voi lăsa un citat urare: “Acum nu înţelegi ce vreau să spun, dar într-o zi vei înţelege: singurul secret al prieteniei, cred eu, este să găseşti oameni mai buni decât tine – nu mai deştepţi, nu mai interesanţi, ci mai buni la suflet, mai generoşi şi mai iertători – şi să-i apreciezi pentru ceea ce poţi învăţa de la ei, să încerci să-i asculţi când îţi spun ceva despre tine, oricât de bun – sau de rău – ar fi acel ceva, şi să ai încredere în ei, ăsta e cel mai greu lucru. Dar şi cel mai bun totodată.” (“O viaţă măruntă”, Hanya Yanagihara)
Este una dintre rezoluţiile mele pentru noul an. Poate va deveni şi pentru voi.
La mulţi ani!
M. #pierdutaprintrecuvinte
