Sex-appeal...

Cum să fii sexy este o întrebare dificilă, precară, mai ales că nu există o formulă care să definească acest lucru, iar sex-appeal-ul, la fel ca frumuseţea, este o chestiune extrem de subiectivă. Unora le place Giselle, înaltă şi maiestuoasă; altora le place Kim Kardashian, mică, rotundă, rubensiană, ca o bombă pe cale să explodeze sex, iar altora le place Kate Moss, androgină, cu acel ceva al ei şi doar al ei. Bineînţeles că există studii cu privire la cum să fii mai atrăgătoare în ochii celorlalţi, dar adevărul este că acest sex-appeal este un atribut mai mult decât relativ. Dacă mă întrebaţi pe mine, să fii sexy înseamnă:

1.      Să îţi foloseşti creierul

O minte sclipitoare este sexy. Inseamnă să fii capabilă să te autoprovoci în a avea conversaţii provocatoare, să fii interesată de lucruri noi, să citeşti cărţi nu doar reviste sau chiar să te uiţi la documentare despre …cutremure, să spunem. Ca să poţi să cutremuri tu interlocutorul. Cu cât ştii mai multe, cu atât poţi să vorbeşti într-o manieră informată şi nu sclifosită şi lălăită. Asta înseamnă sex-appeal.  

2.      Să ai umor

Mda… ştiu că o inteligenţă ascuţită nu este ceva care poate fi învăţat si nu suntem toţi capabili să fim haioşi şi simpatici tot timpul, dar , eu cred, că dacă nu ne luăm în serios pe noi şi pe ceilalţi tot timpul este o componentă cheie în a fi sexy. Aţi citit vreodată în Cosmopolitan chestionare despre ambele sexe în care simţul umorului este considerat numărul unu în preferinţe? Ei bine, toţi ne dorim să găsim “simţul” şi “sensul” umorului!

3.      Să nu presupui că a arăta totul este mai sexy

A arăta tone de piele nu se traduce mereu prin sexy. Hainele extrem de strâmte, pantalonii scurţi prea scurţi, sutienele push-up prea push-up te pot face să arăţi mai puţin sexy sau să dea impresia că încerci prea tare. Iţi iubeşti corpul şi vrei să îl arăţi? Foarte bine! Poţi să o faci într-un fel cu adevărat sexy. Investeşte în lenjerie de calitate, lasă lucrurile să se întrezărească, poartă cămaşa sau tricoul lui alb, simplu cu un sutien din dantelă, dar nu purta niciodată lucruri în care nu poţi să mergi, să respiri, să mănânci sau să vorbeşti! Si poartă multă dantelă ca să te simţi “girly” şi romantică. Oricât de bătăioasă ai fi, la urma urmei eşti femeie şi nu o alpaca care vrea cu orice preţ sa fie angajată de ursul care şi-a deschis terasă în Las Vegas!

4.      Să foloseşti femeile sexy în avantajul tău şi să nu te mai compari cu ele

In loc să te compari cu alte femei pe care tu le consideri sexy, învaţă de la ele! Nu te mai plânge că nu eşti înaltă, slabă, rotundă, cu sâni ca ai unui model de la Victoria’s Secret, ci foloseşte ce ai tu sexy. Asta înseamnă să petreci mai mult timp dimineaţa cu tine şi pentru tine pentru că nu există nicio dovadă că femeile pe care le invidiezi s-au născut mai sexy decât tine. Ele doar depun mai multe eforturi.

5.      Să porţi un pic de roşu

Nu aş fi crezut acest lucru, dar studiile spun că atunci când poartă roşu femeile par mai atrăgătoare în ochii bărbaţilor, iar aceştia par mai dominanţi sau mai agesivi. De gustibus non est disputandum! Aşa că, purtaţi ceva roşu!

6.      Să fii politicoasă şi drăguţă

Nu contează cum  arăţi! Dacă eşti nepoliticoasă cu oamenii, vorbeşti urât şi ridici tonul, sex-appeal-ul tău va dispărea fără ajutorul niciunui truc magic. Asta nu înseamnă că trebuie să fii linguşitoare , ci, pur şi simplu, fii drăguţă cu oamenii în  vârstă, cei care te servesc sau cei cu care lucrezi. Atât!

7.      Să ai încredere în tine

Te-ai întrebat vreodată de ce suntem interesaţi/atraşi de celebrităţi? După cum am spus, frumuseţea este o noţiune subiectivă, dar ceea ce îi face atrăgători pe cei sus menţionaţi este acel ceva unic: talentul. Descoperă-ţi talentele, cultivă-le pentru că sigur le ai. Nu lăsa impresia că ai reuşit în viaţă doar datorită unui sistem complex de pile!

8.      Să investeşti în tine

Acest lucru nu înseamnă neapărat să cheltui un munte de bani pe o geantă fabuloasă sau o pereche de pantofi lunari. Pur şi simplu, cumpără-ţi ceva mic şi care crezi tu că e sexy, un ruj, un buchet de lalele albe, rupe-ţi o oră din programul încărcat şi citeşte o carte la o cană de ceai, în librăria ta preferată, du-te la un masaj, cumpără-ţi o bicicletă sau înscrie-te la un curs…de pilates, aşa, doar pentru tine.

9.      Să nu fii obsedată de propria imagine

Incearcă să depui toate eforturile de a arăta bine înainte să ieşi în oraş! Când eşti în preajma oamenilor, concentrează-te pe ceea ce se întâmplă şi se discută şi nu fugi la baie din 5 în 5 minute să îţi verifici rujul, să te pudrezi sau să te uiţi în oglindă. Să fii prea vanitoasă nu e sexy deloc!

10.  Să uiţi că ai telefon pentru vreo două ore

Aceasta este chiar o provocare: acţiunea de a verifica telefonul obsesiv la fiecare două minute poate distruge tot ce ţine de sex-appeal. Adică, presupun că nu eşti vreo tipesă care încheie contracte doar la ceas de noapte, nu? Mi se pare ca nu există nimic mai nepoliticos decât a încerca să porţi o conversaţie cu o persoană care stă cu ochii lipiţi de ecranul telefonului. Adică persoana este mai interesată de acel ecran decât de tine. A fi prezentă este sexy. A fi exagerat de ocupată/preocupată nu este!

Dar cel mai mult contează să fiţi voi înşivă, să zâmbiţi chiar să râdeţi cu gura până la urechi, să fiţi interesante şi nu fade, să fiţi altfel, diferite, să fiţi ceea ce vreti voi să fiţi: femei, soţii, mămici, fiice, iubite, amante, prietene!

Nu ştiu cum să închei…să vă pupicesc? Ok! Poftim! Un pupic roşu!

M.

Pentru răutăcioase…

Acesta este un repost, dar îl dedic cu toată dragostea (iar eu când fac ceva din dragoste…) tuturor plictisitelor, invidioaselor şi curioaselor. Oricum, dragelor, nu vă voi spune niciodată nimic legat de acest subiect pentru că ceea ce postez sau scriu mă priveşte exclusiv pe mine şi nu voi implica niciodată o anumită persoană în lucruri la care doar eu pot să răspund. Deşi, după cum bine ştiu, femeile răutăcioase şi invidioase trebuie tratate cu o indiferenţă cruntă. Dar, na…

De ce ar trebui să răspund la întrebări precum “Vai, dragă, dar când te căsătoreşti?”, “Vai, dragă, dar când vrei să ai un copil?”, “Vai de mine, timpul trece!”. Intrebări întrebătoare ale unor femeiuşti care nu reprezintă nimic pentru mine, nişte vrăjitoare răutăcioase, veninoase, înecate în “fericirea” lor casnică.  Vai, dragă, când şi dacă îmi voi pune pirostriile (pentru că tu ai transformat instituţia respectivă în ceva în care eu nu prea mai cred), o voi face în secret, doar aşa să nu ştii tu şi să mai ai un subiect de disecat în timp ce ronţăi un “sparanghel” blegit şi să te dai de ceasul morţii că nu ştii dacă alesul are maşină sau căruţă, lei sau dolari, păr lung sau păr scurt, ochi albaştri sau negri, dacă m-a cerut la Paris sau la Cucuieţii din Deal, dacă mi-a dat un diamant sau o păpădie şi alte detalii care îti fac ţie viaţa “mai” interesantă. 

De ce ar trebui să mă iau la întrecere cu cele de vârsta mea? Eu cred că fiecare are ritmul propriu. Imi dau seama că societatea funcţionează după nişte reguli, dar dacă nu ar fi câţiva care le-ar încălca, unde ar mai fi sarea şi piperul de toate zilele?

De ce ar trebui să nu mă simt în largul meu că sunt liberă să fac ce vreau, când vreau şi unde vreau. Vai, dragă, de fapt ştiu că mă invidiezi că pot să las totul baltă şi să îmi iau zborul când am eu chef şi unde am chef fără să fac zece planuri!

De ce de ce de ce? Nu ştiu. Dar am o bănuială că totul ţine de alegeri. Si sunt alegerile mele şi nu ale tale. Aşa că, dragă, te rog să îmi respecţi alegerile pentru că eu îţi respect alegerile şi nu întreb niciodată de ce te-ai măritat cu un urât bleg, de ce ai copii atât de needucaţi, de ce eşti atât de rea, de ce eşti atât de singură în doi, trei sau zece, de ce te îmbraci ca o plictisită de viaţă şi veşnic motivezi absenţa sau neimplicarea ta invocând statutul de familistă, ocupată până peste cap ... si cu viaţa mea, aşa cum este ea, colorată şi plină de surprize! Sîc!

Iar discreţia chiar este o virtute, deşteptelor!

M.

Bon Appétit…

A avea un punct de vedere personal este ceea ce te diferenţiază de ceilalţi. Cred că fiecare om este interesant în felul său tocmai datorită acestui touch de altfel. Acum…de ce scriu şi voi continua să scriu despre diverse locuri din oraş, atrâgându-mi, în acest timp, atât de multă iubire încât nu pot să o mai gestionez? Pentru că, trăind într-o lume a serviciilor, mi s-a acrit să accept şi să înghit tot felul de scăpări ale unora şi altora care continuă, în virtutea inerţiei, să se joace cu nervii mei pe care nu îi vreau creţi sub nicio formă. 

 Motivele mele sunt următoarele:

1.      Imi place să socializez pentru că sunt un animal social şi nu trăiesc într-o scorbură. Prin urmare, îmi place să ies în oraş, să mă bucur de compania prietenilor mei şi să petrec timp DE CALITATE cu ei. Dar cum posibilitatea de a alege unde să mergem se rezumă la vreo două locuri, calitatea de care vorbeam o ia razna, părăsindu-mă cu delicateţea unui buldozer.

2.      Nu aleg anumite localuri, hmmmm… să le spunem “fancy”, deşi cuvântul acesta îmi provoacă o mică migrenă, doar ca să moară lumea pe Facebook de pizmă.  Aleg anumite localuri pentru că mă gândesc că oferă servicii de calitate, cel puţin la nivelul pozelor de pe pagina lor de Facebook. Stiu că de multe ori pozele mint atât de frumos, dar mă aştept totuşi la ceva asemănător. Bineînţeles că de multe ori e foarte bine, dar sunt momente când ai vrea să vorbeşti cu managerul, ca într-o lume civilizată, dar te răzgândeşti pentru că ştii foarte bine ce reacţie ar avea. Adică el sau ea, ameţitor de importanţi, s-ar coborî la nivelul meu, o buburuză aka un client nemulţumit de pata de pe paharul de apă sau peştele care continuă să îmi tragă cu ochiul din farfurie? Doamne, ce-a fost în capul meu? Dar eram doar o buburuză şi nu gândeam precum un bondar. Iar în acel moment, în ciuda răbdării şi încercării de a-mi explica că se mai întâmplă, ajung să mai tai un nume de pe listă.

3.      Când stau o oră cu un pahar gol în faţă şi nimeni nu mă bagă în seamă, nu ar trebui să tac pentru că nu sunt în sala de aşteptare din autogară. Nu este datoria mea să mă agit şi să dau din mâini ca o apucată să atrag atenţia stimabilului domn care mă serveşte sau, mai bine spus, ar trebui să mă servească. Domnul sau doamna respectivă ar trebui să fie atenţi la tot ce se întâmplă la mesele lor, să fie serviabili şi drăguţi. Mda…serviabili şi drăguţi pentru că e vorba de un local şi nu de Chateau d'If  unde eu sunt închisă pentru 14 ani aşteptând să mi se arunce farfuria pe sub gratii impreună cu o coadă de şoricel. Pe care eu să o înfulec dintr-o înghiţitură iar după aceea să fac 14 temenele milostivilor gardieni ai apetitului meu.

4.      Când mi se aduce un fel de mâncare care nu arată deloc ca în meniu, nu pot să tac şi devin (eu) şi mai fierbinte decât sunt déjà. Pastele nu se mănâncă cu cuţit şi furculiţă şi ar trebui să fie calde, nu să stea furculiţa înfiptă, dreaptă în ele ca şi coloana lui Brâncuşi. Salata nu ar trebui să conţină şi cotorul că nu sunt un iepure preistoric cu colţi de un metru şi fălci pe măsură. Uleiul nu ar trebui să plutească ca o mâzgă în farfurie. Lava cake cu îngheţată nu se mănâncă cu furculiţa. E lavă…curge! Iar îngheţata nu se mănâncă cu polonicul. Dar când i-am cerut domnişoarei care ne servea două linguriţe şi-a cerut scuze, biata de ea, spunând că aşa a zis manageru’ că se mănâncă. Uuu!! Dacă el a zis aşa, atunci, să ne chinuim să nu ni se scurgă lava printre zimţi. Iar dacă eşti un local care te respecţi, ar trebui să ştii că băutura se serveşte odată cu mâncarea şi nu după zece minute după ce ai terminat de mestecat. Dar poate le place de mine însetată, cu ochi mari şi întrebători.

5.      Când mă serveşte vreun el al cărui nume invariabil se termină în y, dar habar nu are să toarne vinul, sunt mai mult decât fierbinte. Deja am febră şi nu e bine deloc. Y ar trebui să ştie că nu se toarnă vinul peste masă, peste farfuria mea, atingându-mi din greşeală faţa, în paharul celui care stă în faţa mea. Aşa ajung să am în mâncare arome de la detergentul cu care şi-a spălat cămaşa. Iar când mai face şi glumiţe de prost gust cu “fetele”, îmi vine să-l pocnesc.  Treaba lui este să servească şi să fie profesionist, nu să îmi râdă cu dinţii care au nevoie urgent de reparaţii, de cantitatea de alcool comandată. De fete. Ele trebuie să se înece în limonadă veşnic, iar el într-un butoi de vin pentru că alcoolul îngraşă, după cum bine ştim, iar Y, un Dionisos inimos şi delicat, mare iubitor de zeiţe silfide vrea să ne păstreze intacte, conservate în apă şi lămâie. Deşi eu ador limonada.

6.      Când am un punct de vedere şi îl exprim, mă înnebunesc privirile celorlalţi: dezaprobatoare, răutăcioase, deloc solidare. Se uită la mine ca la o idioată fandosită. Iar eu nu sunt nici idioată nici fandosită. Eu am doar nişte cerinţe minime: să arate totul ca în fişa de prezentare şi să fie gustos. Atât. Dar voi de ce acceptaţi? Ieşiţi cumva doar ca să postaţi poze cu cheesecake-uri de 13 lei şi salate de 34 lei astfel încât să vadă lumea că aveţi bani? Ieşiţi doar ca să îngurgitaţi, indiferent că vă place sau nu? Nu ieşiţi să vă simţiţi bine? Să mâncaţi ceva delicios? Să beţi ceva savuros? De ce vă mulţumiţi cu atât de puţin? Nu vă îndemn acum să fiţi nişte rebeli sau să vă certaţi. Nu. Pur şi simplu puteţi să atrageţi atenţia asupra unor lucruri care nu vă convin. Incetişor, subtil, fără să ridicaţi tonul. Stiu. Este destul de dificil să faceţi acest lucru mai ales că mulţi dintre angajaţi au tendinţa de a ridica ei tonul. Stiţi ce fac eu? Ii întreb pur şi simplu, bineînţeles, zâmbind ironic (şi chiar îmi iese): “Mă certaţi?” Iar ei se blochează. Pam pam. Ah… dar am uitat selfieurile din toaletele localurilor. Gresia Si oglinzile fac diferenţa. Stiţi că în oglinzile acelea toţi părem mai frumoşi, nu? Este şi acesta un motiv să socializezi.

7.      In final, nu pot să accept scuze cum că oraşul meu e mic, iar serviciile pe măsură. Nu cred că nu se poate. Dar poate este mai “fancy” (uite-l, migrena îmi dă târcoale) să nu comentez, să nu încerc să schimb ceva pentru că, na, e doar un târg din provincie. Dar aerele plutesc peste tot, ca un norişor înfumurat. Nu pot să accept lucrurile acestea. Clienţii sunt cei mai importanţi. Recenziile lor ar trebui să dea de gândit, să vă facă să vă doriţi să fiţi mai buni, cei mai buni. Clienţii sunt cei care vă aduc profit. Ocupaţi-vă de ei!

Bon Appétit!

M.