Cred că este corect să spun că majoritatea am văzut sau cel puţin am auzit de “Sunetul muzicii”. Această poveste fermecătoare, dar tristă, în acelaşi timp, are în centru cântăreții familiei Von Trapp din viața reală - care au scăpat din Europa invadată de naziști - și a fost adaptată pentru scenă și pentru ecran pe baza memoriilor Mariei Augusta Von Trapp. Cu Julie Andrews în rolul Mariei și Christopher Plummer în rolul căpitanului Von Trapp, filmul, devenit un clasic, a fost unul dintre cele mai de succes filme de la lansarea sa în 1965.
„Sunetul muzicii” spune povestea Mariei, o femeie care, în timpul uceniciei în mănăstire, este trimisă ca guvernantă a celor şapte copii ai Căpitanului Von Trapp. Maria aduce muzica și dragostea înapoi în casă, dar dragostea nu era întotdeauna acolo unde se aștepta. Pe fundalul invaziei germane din Austria, „Sunetul muzicii” arată că dragostea poate înflori chiar și în cele mai neașteptate momente și locuri.
Aseară am fost martora unei producţii de înaltă calitate a Teatrului Regina Maria. De îndată ce orchestra a început primele acorduri şi s-a ridicat cortina, acest lucru a devenit certitudine. Călugăriţele care deschid "Preludium" la începutul spectacolului au confirmat membrilor publicului faptul că eram la începutul unei seri perfecte. Tot ce pot spune este: WOW. Cu lietere mari. Vocile absolut uimitoare și armoniile imaculate din ceea ce părea a fi un ansamblu foarte divers. Această impecabilitate a continuat pe măsură ce călugărițele au continuat să efectueze numărul distractiv "Maria".
Talentele din distribuţie sunt într-adevăr destul de diverse și amestecate.
Nu poate fi negat că sunt toți - și vreau să spun fiecare dintre
ei - foarte talentați în felul lor, individual. Distribuţia, în general,
s-a bazat pe capacitatea vocală mai mult
decât orice altceva – deoarece toţi actorii (în special, actorii din rolurile principale) sunt
cântăreţi fenomenali. Adela Lazăr, în rolul Mariei, este magică. Ea
reuşeşte să dezarmeze
orice suspiciune și ne conduce într-o minunată lume dominată de Do-Re-Mi. Este
modul ei de a ne introduce în bucuriile muzicii, dar, în acelaşi timp, ne
învaţă câteva lucruri cu privire la felul în care actriţa Adela Lazăr a abordat
acest rol. Și toate aceste lucruri sunt bune, zic eu. Laptele și mierea sunt
încă acolo. Felul în care Adela o portretizează pe Maria
te face să înțelegi cu ușurință de ce atât copiii, cât și căpitanul însuși se
îndrăgostesc de guvernantă. Aş spune că există mai multă îndrăzneală în această Maria
decât am întâlnit în mod obișnuit, o undă de determinare delicioasă, care taie
prin sentimentalitatea lichidă, chiar și fler comic. Sigur,
știm că se va îndrăgosti de Căpitan și va face tot ce i se va cere, dar primim
mult mai mult de la această Maria decât ne-am fi aşteptat.
Nu există
nicio îndoială că cei care fură spectacolul sunt copiii. Complet. Sunt plini de
energie, simpatici şi incredibil de talentaţi. Liesl, Friedrich,
Louisa, Kurt, Brigitta, Marta şi Gretl sunt copiii „nebuni” și actorii care îi joacă aduc
entuziasm pe scenă pe măsură ce cântă și dansează alături de Maria pe
"Do-Re-Mi" și alte cântece.
Povestea însăși
este incredibil de plină de speranță. Glasurile voioase ale tuturor actorilor au
făcut jocul interesant, iar coregrafia a fost fantastică. Fundalul a fost
frumos cu ziduri aproape dantelate și o pictură multicoloră a munților acoperiţi
cu zăpadă din Austria. Iluminarea a fost
dramatică și măgulitoare. Florile roșii și costumele fanteziste se potriveau
așezării din anii 1930. Apoi a fost parada costumelor. Nu s-a facut rabat la
nimic. Costumele sunt impecabile, bogate, reuşind să ne transpună în atmosfera
de sfârşit de deceniu 30.
Orchestra live a realizat un echilibru de sunet perfect între orchestră și
voci.
„Sunetul muzicii” este o interpretare
minunată a unui clasic pe care nici un fan de teatru muzical nu ar trebui să-l
piardă. Aplauzele trebuie să se îndrepte spre regizor,
actori, copiii actori, dirijor şi orchestră. Nu a lipsit nicio singură notă, iar
auditoriul a fost invadat de muzica faimoasă pe care toţi o cunoaştem si o
iubim.
“So
long, farewell auf wiedersehen, adieu, adieu…”
M.
P.S.
Mulţumesc, Adela Lazăr pentru generozitate şi pentru o seară magică!
