Blogger Widgets

miercuri, 25 iulie 2018

Bărbatul care o iubeşte pe ea …


Dimineaţa nu-mi pasă că părul îmi stă vâlvoi. Lenevesc minute în şir în pat. Intr-un târziu, mă ridic şi mă îndrept leneş spre baie, târându-mi picioarele şi scărpinându-mă în cap. Mă spăl pe dinţi, sprijinit cu o mână de chiuvetă şi cu privirea în oglindă. Hmmm… văd nişte fire albe şi nişte riduri. Not bad! Ce bine că sunt bărbat! Din bucătărie vine un miros ademenitor de cafea proaspăt făcută. Ce bine că sunt bărbat! Sorb încetişor din cafea în timp ce o privesc pe ea, fâţâindu-se încoace şi încolo. Mai bine o las în pace în dimineaţa asta. S-a trezit cu părul creţ şi urăşte chestia asta. Şi mai e şi cealaltă chestie: iar nu are nicio haină. Cu ce să se îmbrace? Deşi, din câte văd dulapurile duduie de fuste şi rochii. Dar nu are haine! O fi o chestie de femei. N-o înţeleg! Bine că sunt bărbat! Mă întreabă ce cred despre rochia pe care o probează. Imi place. Ii spun. Ea întreabă: “Sigur? Nu zici doar aşa?” “Nu”, răspund eu. “Nu mă minţi?”, “Nu, dragă!” “Nu mă face grasă?” “Nuuuuu!”  Pfuuu!!! Nu înţeleg treburile astea. Ce bine că sunt bărbat!
 
Mă îmbrac şi eu. Sunt rapid. In sfârşit, plecăm. După vreo trei verificări în oglindă, două schimburi de pantofi, reuşim să părăsim casa. Vreau să o sărut în lift, dar ea nu vrea că-i stric rujul. OK! In sfârşit…
Ajung la lucru. Secretara, o bunăciune (ce bine că sunt bărbat, pot vorbi buruienos) vopsită blondă (i se văd rădăcinile negre, dar parcă e mai …altfel aşa) iar nu poartă sutien azi. E bine! Sânii ei arată ca nişte mitraliere pe cale să fie trimise într-o ţară arabă. De la aerul condiţionat or sta aşa sau…poate…hmmm. Zâmbesc. Imi zâmbeşte şi ea, larg, arătându-şi dinţii de corporatistă aspirantă, de-abia albiţi. Probabil de-aia soarbe cafeaua printr-un pai. Văd că îi lipseşte o măseluţă într-o parte, dar parcă e mai…altfel aşa. Bine că tot ce e în faţă arată bine. Imi sună telefonul. E EA. Mă întreabă dacă am închis uşa de la intrare. Da, am închis-o. Sigur? Da, dragă!  Asta e altă problemă. Odată ne-am întors doar să verificăm uşa de la intrare. Alta dată, să scoatem placa de întins părul din priză. Nu înţeleg! Or fi treburi de femei! Ce bine că sunt bărbat! Inchid. Bunăciunea se uită zâmbind la mine. Mă întreabă, rânjind: “Soţia?” “Nu, iubita!”. “Ah!” Si văd un licăr de speranţă în ochii ei ascunşi de două lentile de contact albastre. Să-i spun că nu-mi plac câinii husky? Mai bine să lăsăm speranţa să moară ultima. Cine a inventat clişeul ăsta? O femeie, probabil! Ce bine că sunt bărbat! Deschid calculatorul. Apare un mesaj pe ecran. Il deschid. E de la EA. “De ce i-ai dat like ăleia?” Aăăăă….care? Nu ştiu despre ce vorbeşte. “Aia care şi-a pus poză în costum de baie!” E prietena ei cea mai bună, dar brusc a devenit aia. Ok. Nu înţeleg. Iar e o treaba de gagici. Ce bine că sunt bărbat! Stiu că acum a făcut botic, dar îi va trece când ajung acasă. Rujul nu mai este o problemă atunci. Si nici părul. Si nici rochia. Sper să se gândească să cumpere de mâncare şi alte culori decât verde. Oricât de mult i-aş spune că îmi place fundicul ei, ea repetă întruna că e…grăsuţă. Si nu e. Altă treabă pe care nu o înţeleg. Probabil e o altă chestie de gagici faza asta cu “grasa”. Ce bine că sunt bărbat! Bărbatul care o iubeşte pe ea. Iubesc privirea ei când îi spun că o iubesc pe ea, doar pe ea, deşi mă mai uit şi eu ca tot bărbatul la toate cele, că de… Imi place licărirea din ochii ei când o iau în braţe şi devine micuţă micuţă ca o vrăbiuţă iar eu devin, ca un Făt-Frumos, cel mai puternic bărbat din viaţa ei. Imi place curbura spatelui ei, gâtul ei, părul ei creţ pe care ea îl urăşte, degetele cu unghiile tăiate scurt şi vospite cu roşu, gura ei, micuţă şi roşie, obrajii ei îmbujoraţi de căldură, parfumul ei, mirosul pielii ei, rochiile ei, vocea ei. Iubesc încăpăţânarea ei şi agitaţia ei. O iubesc pe ea, doar pe ea. Ce bine că sunt bărbat! Bărbatul din viaţa ei.

 

joi, 5 iulie 2018

Tipii haioşi…


Un tip haios. Un tip care te face să râzi ca o şcolăriţă are ceva. Tipii haioşi au o carismă şi o electricitate pe care este greu să le negi. Dar tipii haioşi sunt atât de greu de găsit. Eu ştiu că de multe ori bărbaţii nu ne cred, dar pe bune: dacă vreţi să vă bage în seamă o tipă cool şi inteligentă, simţul umorului este un must. Faceţi-ne să râdem şi aveţi atenţia noastră. Uite! Aţi putea să ne întrebaţi dacă venim deseori pe aici - mai ales în tren, pe stradă sau la o înmormântare. E atât de cheesy încât nicio tipă nu va crede că folosiţi replicile astea la modul serios.  Să fii cu un tip cu simţul umorului nu este niciodată plictisitor. Bineînţeles, toată lumea poate trânti o glumiţă pârţâită, dar e nevoie de un anume umor care să îi facă pe cei din jur să se îndoaie de râs. Faza e că tipii ăştia haioşi sunt foarte deştepţi. Fac ei pe prostănacii, dar doar un tip sigur pe el şi inteligent va putea să facă glume pe seama lui în faţa tuturor doar de amuzament. Sau să facă glume pe seama altora, glume pe care să şi le asume. Si hai să o spunem pe-aia dreaptă: nu mai fi nici tu genul acela de fată care se transformă într-o soacră semichioară care îi scrie răvaşe norei cum să aibă grijă de odorul lăsat în folosinţă şi care îl percepea pe clovnul clasei ca fiind cel mai idiot băiat din jur sau cea mai proastă glumă din liceu. Fii şi tu mai relaxată şi admite că şi tu mergi la baie de cele mai multe ori să faci pişu şi nu să îţi pudrezi nasul. Tipii ăştia haioşi sunt şi nişte observatori foarte buni.  Ei posedă un simţ foarte ascuţit al ceea ce se petrece în jurul lor şi au abilitatea de a vedea absurdul situaţiei. Tipii ăştia haioşi vor transforma ceea ce tu consideri o tragedie de proporţii tornadiene într-o glumiţă simpatică. Adică, dacă tu te simţi lovită în aripă doar pentru că părul tău s-a încreţit în momentul în care ai părăsit casa, un tip haios îţi va spune că întotdeauna i-au plăcut oiţele bosumflate. Behehe!!! 
                                                           Sursa:cosmopolitan.com

Iar dacă tu eşti genul care crede doar în happy-end, în poveşti cu prinţese fericite până la adânci bătrâneţe, împreună cu prinţul cel frumos, călare pe armasarul cel focos, ei bine, tipul ăsta haios te va aduce cu picioarele pe pământ. Dragă, prinţesele se mărită, se îngraşă şi îmbătrânesc. Prinţii beau bere, fac burtă şi aleargă servitoarele prin colţurile castelului. Iar armăsarul cel focos a devenit o mârţoagă floşcăită vai şi amar de potcoavele ei.  Nu e mai bine aşa? Tipii ăştia te aduc la realitate cu zâmbetul pe buze. Dar, na! Fetele vor fi fete până la moarte! Lor le place să se sfâşie de durere şi să delireze de bucurie! Nişte tipi haioşi le-ar ajuta să nu mai valseze deasupra pământului. Pentru că, ce mai încoace şi încolo,  silueta de silfidă chiar contează, iar faza cu “doar superficialii pun preţ pe siluetă”  e răsuflată rău. De-aia au fetele nevoie de tipii ăştia haioşi. Pentru un sfat şi-o îmbrăţişare. Si nu de mimoze bosumflate care au nevoie de masaj la ego. Când spun mimoze mă refer la ei, bineînţeles, şi nu la ele.
Să fii cu un tip haios e bestial. De complicat. Dar şi de bine. Se recomandă o cură prelungită.
Cheerio!
M.