Sar din pat. Aşa sunt eu. Sar! El nu sare niciodată.
Merge alene. O chestie de bărbaţi. Ei nu mai aleargă. Nici nu se mai grăbesc.
In fine! Fug la baie. Arunc o privire în oglindă şi îmi dau seama că voi avea
mult de lucru în această dimineaţă. Am zărit părul vâlvoi şi două cearcăne ca
două smiling faces sub ochi. Or fi zâmbind ele, dar eu nu pot zâmbi. Mă spăl pe
dinţi. Mult. 10 periuţe într-o parte. 10 periuţe în cealaltă parte. 10 periuţe
în faţă. Dinţii sunt foarte importanţi. Dinţii albi şi sănătoşi. Mă uit în
oglindă. Sunt mulţumită. In urmă cu ceva timp, mi-am rupt un dinte. Rozând un
os. Ca un căţel. Când am văzut hăul (bineînţeles, o exagerare) din gura mea, am
intrat în panică. Baba Cloanţa era în baia mea. Se uita la mine. Si se uita şi
el îndoindu-se râs. Nu înţelegeam comicul situaţiei! In fine…o fi fost o chestie
de bărbaţi. Ha! După o oră de plânsete şi tânguieli, s-a rezolvat. Ce bine că
sunt femeie! Pot să plâng şi să mă vaiet! Aş putea lucra part time ca bocitoare
la morţi.
Bag în priză placa de întins părul. Este una dintre cele mai bune prietene ale
mele. Mă înţelege mereu. Dar eu ştiu că are gânduri ascunse. Cum să-mi distrugă
părul. Dar încerc să mă amăgesc că nu e chiar aşa. Fac o cafea. Doar una.
Pentru el. Eu nu beau cafea. Nu deschid frigiderul. Ultima dată era cam gol. Am
uitat să cumpăr ceva. Iar. El nu a zis nimic. Chiar nimic. Ce bine că sunt
femeie! Nu mi-e foame dimineaţa. Eu m-aş fi isterizat. Intre timp încerc să mă
decid ce să iau pe mine azi. Il aud. Pe el. S-a trezit. Merge alene spre baie.
Nu aleargă. Niciodată. Doar eu. Ce bine că sunt femeie! Fac muşchi. La creier. Deschid
dulapul. Imi cad în cap vreo trei tricouri.Mare greşeală! Nu uşa aceea trebuia
să o deschid. La naiba! Nu reuşesc să am
un dulap organizat. Trag pe mine o rochie vaporoasă de vară. Mă fâţâi în faţa
lui. Stă sprijinit de un colţul uşii, sorbindu-şi cafeaua. “Cum îmi stă?”
“Bine.” “E drăguţă rochia?” “Da.” “Nu mă arată grasă?” “Deloc.” Mă uit în
oglindă. Parcă nu îmi place. Rochia. “Nu mă minţi?” “Nu, dragă.” “Sigur?” “Sigur.”
Mă schimb. “E foarte târziu?” întreabă. “Foarte”, răspund eu pripită. Trag pe
mine o altă rochie. Acelaşi dialog. Ce bine că sunt femeie! Câteodată am
senzaţia că aş putea să mă îmbrac şi într-o folie alimentară. Il văd cum se
uită la mine. Ii clipoceşte un zâmbet în colţul gurii. Nu! Ce bine că sunt
femeie! Pot să spun nu cu hotărâre fără ca
el să facă botic. Eu aş face. Fug din nou la baie. Repede repede! Mă machiez.
Stă în uşa de la baie şi se uită la mine. Hmm… Imi place. Uite! Voi pune rujul
acela care îi place lui. Dacă vrea să mă sărute, să o facă acum! Desigur. Ce
bine că sunt femeie! Rujul e celălalt prieten al meu. Ieşim. Verific uşa de
vreo 10 ori. Nu mai ştiu dacă am scos placa de întins părul din priză. Mă
întorc. Bineînţeles că am scos-o. Verific din nou uşa de vreo 5 ori. Stă în
faţa uşii râzând. De nevroza mea. Ce bine că sunt femeie! Pot să mă nevrozez. Intrăm
în lift. Mă aranjez în oglindă. Vrea să mă sărute. Nu îl las. Mă sărută pe gât.
Imi place! Ok. Il sărut la plecare. Nu pot să mă abţin. Dă-l naibii de ruj! Vreau
să îl sărut. Pentru toată ziua. O zi lungă de vară. Stiu că mi se va face dor.
Pe la 10. Si e doar 9. Dar ce pot să fac? Mi-e dor de el!
Sursa:https://tictail.com/robertsaeheng/she-loves-him
E 1. După prânz. Mi-e atât de dor de el!
Trebuie să-l văd! M-am hotărât! Merg să îl văd! Şi îi duc şi o piadină. Să îmi
mai şterg din păcatele legate de gătit. Mă urc în maşină. La naiba! Nu merge
aerul condiţionat! Este trafic. Este cald. Mi se încreţeşte părul. Dă-l încolo!
Mi-e dor de el! Ajung. Parchez. O verificare în oglindă. Rujul. Din nou. Ies
din maşină. Intru în birou. In biroul secretarei. Ah! Este secretara cea nouă. Blonda
cu rădăcini negre şi cu sânii ca doi pepeni. De Bahamas. Nu ştiu dacă sunt
pepeni în Bahamas. Dar îmi place cum sună. Pepeni de Bahamas. Poartă un tricou
pe care scrie “nimeni nu îţi poate da ce îţi pot promite eu”. Cu hashtag. Aha!
Oare a auzit de Codin Maticiuc? Fătuca asta îl place pe EL. Pe EL. Hmmm… Mi-a
povestit de ea. A observat şi el că are rădăcini negre şi îi lipseşte o
măseluţă. Nu mi-a spus nimic de sâni. De parcă…I-o fi observat? Curioasă treaba
asta cu natura umană! Se uită serioasă la mine şi mă întreabă: “Pe cine
căutaţi?” Aha…nu m-a recunoscut. Sau se preface. Ne-am mai intersectat. Intr-o
seară. Când a venit să-l salute pe EL. La o terasă. Si sunt sigură că a dat un
check pe FB. Deşi nu vede aproape nimic. Poate ar trebui să fac publice postările.
Să vedem…“Pe EL.” îi răspund, afişând cel mai cuceritor zâmbet din posesie. Zâmbeşte şi ea. Maliţios. Fato, mai ai de învăţat.
Să-ţi ascunzi pizma. “Soţia?” “Nu, iubita.” Si mă grăbesc”, adaug, zâmbind din
nou cu gura până la urechi, arătându-mi dinţii mei frumoşi. Perfect aliniaţi şi
albi. La care aspiră şi ea. Am văzut paiul din cana cu cafea. “Aşteaptă puţin.”
Oh! De când suntem la per tu? Aşa o fi vorbind cu el? Simt cum mi se încreţeşte
părul şi mai tare. Dar nu mă las! Mi-am luat si Transpiblock! Ia să vedem ce
are ea pe birou. Telefonul cu carcasa aurie cu o inimă pe dos. Nu. Nu inima e
pe dos. E pe dosul carcasei. Cana cu cafea. Si o pilă de unghii. Au! Multe
hârtii. O fi foarte ocupată. Ia să-i pun o vorbă bună pe lângă EL să nu îi mai
dea atât de mult de lucru. Poate de-aia e atât de slăbănoagă. Nu are timp nici
să mănânce. Săraca! Simt că mi se face milă de ea. Mi-e sete. Mă îndrept înspre
dozatorul de apă. Imi iau un pahar. In momentul acela apare şi ea din biroul
LUI. “Poţi să intri!” “Merci! Stai, să-mi iau geanta de pe birou. Sper că nu te
deranjează că am pus-o pe birou”, îi răspund, oferindu-i, din nou, zâmbetul meu
de milioane. “Nu”, şopteşte ea. Dar când să-mi iau poşeta…ooops! Scap paharul
cu apă pe hârtiile de pe birou. Aşa sunt eu… o neîndemânatică “Ah! Iartă-mă!
Sper că nu îţi creez probleme!” “Nu”, şuieră, printre dinţii reparaţi doar în
faţă, fătuca cu aspiraţii, promisiuni şi hashtaguri. Imi iau geanta si piadina
şi, în acel moment, îl văd pe EL. Stă sprijinit de uşă şi zâmbeşte. Zâmbetul
lui. Il cunosc. Pe el. Si zâmbetul lui. Intru triumfătoare în birou. Mă ia în
braţe. Se uită la mine. Zâmbetul lui. Cunosc zâmbetul acesta. Mă sărută. Sărutul
lui. Mirosul pielii lui. Ochii lui. Ochii lui în care mă reflect eu. EL este
cel care o iubeşte pe ea, doar pe ea. Iar EA este cea care îl iubeşte pe el,
doar pe el.
Hashtag. #Nimeninuîţi poate
daceîţidaueu. Ce bine că sunt femeie!
M.
