Lux...
Am văzut spectacolul “Lux” săptămâna trecută la Teatrul Arcadia. L-am descoperit întâmplător într-o instastory a unei prietene. Spectacolul face parte din proiectul a(live), implementat de Fundația Culturală FITO și co-finanțat de Administraţia Fondului Cultural Naţional. Piesa este scrisă şi regizată de Gabriel Sandu, un tânăr regizor. Este gratuit, tot ce a trebuit să fac a fost să trimit un mail la adresa rezervari@teatrulreginamaria.ro şi am primit confirmarea. Si aşa am ajuns la teatru.
Credit imagine - https://www.facebook.com/alivefitoproject
De unde am plecat gânditoare şi amărâtă... nu înţelegeam foarte bine dinamica piesei, nu reuşeam să fac legătura dintre dialoguri şi scenele proiectate pe peretele din spatele scenei sau pe alte obiecte de recuzită. Costumele piesei, scenografia piesei mi se păreau o combinaţie între iad şi rai, animalic şi omenesc. Nu înţelegeam şi nu mă simţeam tocmai în apele mele. M-am tot gândit la piesa aceasta săptămâna care a trecut, în momentele mele cu mine. Dar...în cele din urmă...
LUX...acum pot să spun că este una dintre cele mai cutremurătoare şi triste piese pe care le-am văzut. Poveştile a patru OAMENI ale căror destine se întrepătrund în moduri neaşteptate, poveştile unor oameni din diverse categorii sociale, purtători ai unor poveşti de viaţă sumbre. La prima vedere ai spune că ţie nu ţi s-ar putea întâmpla niciodată: război, abuz sexual, pierderea cuiva drag. Pierdere este cuvântul cheie. Pierderea sub diverse forme. Pierderea de sine, pierderea inocenţei, pierderea iubirii, pierderea tuturor valorilor pe care noi, oamenii, cum ne place să credem, ar trebui să le avem şi să le păstrăm de-a lungul vieţii.
Ei bine, dacă eşti dispus să realizezi o analiză sinceră până la durere a propriei vieţi, vei vedea, probabil cu surprindere, ca şi în cazul meu, că, da, pierderea poate să ia forme suprinzătoare şi sinistru de crude. Suntem nişte animăluţe speriate, în bătaia puştii (vezi personajul Cristina, o fată simplă din Vulcan, o căprioară speriată, mişcându-se lasciv şi unduitor, cu ochi mari şi umezi de copil amărât, obligat să se maturizeze înainte de vreme, la fel ca un pui de căprioară pierdut de mamă). Suntem nişte adulţi mereu dornici să îi mulţumim pe ceilalţi, uitând de noi şi de nevoile noastre, de fricile noastre, de părerile noastre, adulţi care şi-au pierdut vocile, prinşi în capcana unui sistem care agreează doar aprobarea tăcută, ca şi căţelul pe care îl vedeai rânjind în Daciile 1300 ale generaţiei mele. Suntem nişte femei oi, care avem nevoie de turma noastră, care se aruncă cu disperare în chingile unor constrângeri ancestrale nespuse şi nescrise dar atât de prezente, rânjindu-ne într-o grimasă socială, urmărite de frica de a admite că, de cele mai multe ori, suntem diferite de turmă, că suntem altfel, că nu ne dorim aceleaşi lucruri, că avem nevoi, dorinţe, idealuri, vise, nemulţumiri (chiar aşa, nemulţumiri). Suntem nişte indivizi proiectând diverse măşti ale fericirii şi împlinirii când, de fapt, acele nespuse adevăruri le simţim ca pe ţeava unei puşti în spatele nostru.
Da fapt, piesa aceasta este despre luxul de a admite, de a exprima toate aceste lucruri. Pentru că este un lux să admiţi, să recunoşti, să spui, să strigi, de a fi LIBER. Este LIBERTATEA de a fi, de a exista şi de a vrea.
Cei patru actori, Anda Tămăşanu, Carina Bunea, Giorgiana Coman şi Eugen Neag reuşesc să dea viaţă acestor personaje cu vervă, multă dăruire şi mult mult talent. Si îi voi aminti pe cei responsabili cu crearea atmosferei: Ruxandra Bobleagă (coregrafie și light design), Răzvan Chendrean (decor și costume), Miruna Croitoru (video), Eugen Nețulescu (muzică) și Oana Pușcatu (coordonare muzicală). Managerul proiectului „aLIVE” este Andreea Costea. Fără ei TOŢI această piesă ar fi fost goală. Toţi aceşti oameni talentaţi au realizat un mare TOT, o reprezentare a vieţii contemporane, invadată de ştiri despre război, criză, nefericire, fericire, moarte, abuz, sărăcie, violenţă, disperare, singurătate, dezrădăcinare.
Dar eu am LUXUL de a avea o voce şi vă invit să vedeţi LUX. MERITĂ!
