Bună dimineaţa! Mă trezesc şi
primul lucru pe care îl fac este să verific statisticile. Respir uşurată pentru
moment. Niciun caz nou în România. Dar fac greşeala de a mă uita pe fereastră.
Nu îmi vine să cred ce văd în faţa ochilor. Da, m-am trezit târziu. Este adevărat.
Este 9.30 a.m. Dar strada este plină. De oameni. În vârstă. Majoritatea peste
60 de ani. Şi nu numai. Cu plase cu cumpărături. Vizitând piaţa din apropiere. În
staţia de tramvai, doamne în vârstă, sporovâind. La bancomatul de vis-à-vis coada
se întinde până la şosea. Întocmai ca într-o zi obişnuită de sâmbătă. Dar nu
este o zi obişnuită de sâmbătă.
În acest moment nu ştiu ce să
spun. Nu sunt o proastă şi nici o panicoasă. Dar am o întrebare. Doar una.
Aceşti oameni şi nu numai se gândesc la mine, la tine, la noi, la voi? Se gândesc
la cei care suferă de alte boli şi care nu mai au loc în spitale? Se gândesc la
cei care nu mai găsesc medicamente? Se gândesc la capacitatea spitalelor de a
gestiona această criză? Se gândesc la cei pe care îi iubesc? Am înţeles că dau
dovadă de curaj şi înfruntă cu stoicism tot ce se repetă în ultimele zile pe
toate canalele media. Am înţeles această dorinţă de a înfrunta pericolul. Am
înţeles bravada şi umorul în faţa pericolului. Ceea ce nu înţeleg este lipsa
crasă de RESPECT faţă de mine, faţă de tine, faţă de noi, ăştia mai cu frica în
sân. Lipsa de COMPASIUNE ŞI GENEROZITATE. Oare nu se gândesc că şi EU vreau să
ajung la vârsta pe care o au dumnealor? Acesta este mesajul pe care îl transmit
copiilor şi nepoţilor lor? Unde este EMPATIA de care ar trebui să dea dovadă?
Bineînţeles că panica nu este o
soluţie. Dar cred că trebuie să fim RESPONSABILI. ATÂT!
Eu recunosc. Vreau să fiu
sănătoasă! Mulţi ani de-acum încolo. Vreau să fac lucruri pe care nu le-am
făcut încă. Vreau să vizitez locuri pe care nu le-am vizitat. Vreau să îi strâng
în braţe pe cei pe care îi iubesc. Vreau să trăiesc! Vreau ca lucrurile să reintre
în normal cât mai repede! Dar am mai înţeles că NU ESTE O GLUMĂ! Am înţeles că a
sta acasă este chiar foarte bine. Am înţeles că dacă am grijă de mine, am grijă
de cei din jurul meu. Şi cred că acesta este mesajul cel mai important.
Având grijă de tine, ai grijă de
cei pe care îi iubeşti. NU UITA! NU UITA SĂ ÎŢI IUBEŞTI APROAPELE!
În încheiere (nu vreau să vă
plictisesc şi cred că trebuie să mă pregătesc pentru toată mesajele ură/âte pe
care le voi primi), vreau să le spun “compatrioţilor” mei sosiţi din diverse
colţuri că NU SUNT un om second-hand, nu suntem un popor second-hand, că România
este ţara mea, că România, această ţară a nimănui cum se spune, dar pe care eu
o consider ţara mea, are LEGI. Legi care trebuie respectate de toţi, indiferent
că am avut privilejul de a locui într-o “ţară mai civilizată” sau nu.
România este ţara mea şi eu voi rămâne aici.
Voi veţi pleca spre locuri “mai bune”, mai roz, mai altfel. Vă rog nu mă
consideraţi inferioară vouă. Mulţumesc.
#nuuita #spalămâinile #fiiresponsabil
M. #pierdutaprintrecuvinte
