Septembrie. 2019. Sunt în faţa unui colegiu
“renumit” din Oradea (voi folosi multe ghilimele în această postare pentru că
anumite adjective menite să caracterizeze aşa zisa “lume bună” sunt
îndoielnice). In timp ce aştept, în primele momente, mă simt flatată. Incep să
iasă pe poarta colegiului o grămadă de tineri care mă privesc cu îndrăzneală.
Unul chiar se opreşte şi mă întreabă pe cine aştept. Să îi spun că aş putea fi
mami? Râd şi decid să îl ignor. Dar recunosc că sunt mai mult decât uimită de,
hai să-i spunem, tupeul tânărului cu tuleie de păr pe faţă, mult sebum şi
atitudine de viitor “cuceritor”. Dar, hei! Spectacolul continuă. Apar tipesele,
între 14-18 ani. Woooow! Acum aş vrea să vă imaginaţi sunetul scos de o pumă! Rrrrrrrr!
Sau cum ar cârâi Kevin Hart: “Daaaamn, girl!” Jur! Dacă aş fi bărbat, aş fi
supus multor încercări. Si cum bărbaţii sunt slabi de înger, oh man! Să
revenim. Aş putea să folosesc cumva apelativul “şcolăriţe” pentru “gagicile”
care se perindă prin faţa mea în acest moment? Mi se pare o asociere cam
perversă, dar se potriveşte. Niciuna, dar niciuna nu poartă uniformă. De ce ar
purta? Ar arăta si mai “sexy”. Pantaloni scurţi, burice cât încape, sânişori şi
sâni pocnind din decolteuri, buzuţe bosumflate, gheruţe, fundic. Adică tot
arsenalul necesar pentru a deveni o tipă din “lumea bună”. Vă rog să nu vă
revoltaţi şi nu pozaţi în virtuoşi. Sunt convinsă că aţi observat toate aceste
aspecte “încântătoare” ale adolescenţei locale. Avantajul meu este că eu pot să
scriu despre aceste lucruri fară să îmi pese de ce o să zică aşa zisa “lume
bună”.
Apare un tip, grăsunel, cu un tricou alb de pe care
urlă Dolce după Gabana, In picioare sclipesc o pereche de Alexander McQueen. Se
plânge unei surate, posesoarea uor gene false ieftine (ştiţi, din acelea lipite
pe pleoape), dar “candidă” în felul ei – “Elixendării ăstia mă enervează, dar
îs okei.” Si începe să turuie de estetica “grunge”. Hellooo! Kurt Cobain către
Gabanna şi gleznuţe fine fără păruţ! Ihîmmm. Kurt Cobain s-ar împuşca a doua oară.
Dar fata se uită la el ca la un zeu, cum
pufăie din ţigara electronică, cu freza corectă de “puişor” de oraş, mânuţe
finuţe şi grăsuţe care nu au muncit în viaţa lor (mami îi leagă şireturile),
dar, din păcate îi lipseşte exact ceea ce ar trebui să primeze: BĂRBĂŢIA. Yeap!
Hopa! Apare un prof. Curăţel, elegănţel. Se sprijină
de gard şi îşi aprinde o ţigară. Imi place. Front comun cu gagix. Nu e rău.
Adică, trebuie să stabilim legături apropiate între profesori şi elevi. Foarte
apropiate. Sexy rău toată atmosfera. Oare despre ce vorbesc ei? Despre ultimul
bairam la care vreo două gagici minore se sărutau în piscină înconjurate de colegii
ameţiţi? Despre ultimele cinci linii trase pe năsucul cosmetizat de vreun
dentist aka filler de funduri şi buze? Despre Untold (e singurul festival pe care ei îl cunosc) şi câte pastiluţe vor fi
înghiţit ca să reziste până la 6 dimineaţa să dea din cap? Cred că profu’ îşi
roade unghiuţele numai gândindu-se… Hei colega, fătuţele îşi doresc doar “bad
boys” cu maşini mortale, bord căptuşit cu prafuri fine, "Mcueenşi" şi atitudine
de băiat finuţ care îşi face vacanţele prin Dubai sau printr-o crescătorie de “cămile”.
Tu, întoarce-te la catedră şi la tablă. De fapt, acolo ţi-e locul! Nu în faţa
şcolii trăgând ca disperatul din ţigară, cot la cot cu ameţitor de periculoasele
MINORE.
Dar,
hei! Bine aţi venit în “lumea bună” a liceelor “de prestigiu” din Oradea! Ce
onoare! Simt un fior ciudat de plăcere
care mă cuprinde, urcând încetişor şi punând stăpânire pe creierul care refuză,
totuşi, să accepte senzaţiile arzătoare. M-am blocat. Deschid minunatul
Facebook dar nu rezist mai mult de 5 minute. Mă izbeşte cu furie imaginea unei
nuntaşe tinerele care pozează în faţa unui panou de nuntă, pe covor roşu,
mulţumind nu ştiu cărui doctoraş pentru “buzele perfecte”, pentru genele false,
pentru “boobs”. Ah! Ai uitat să mulţumeşti pentru prostie! Oare cui ar trebui
să mulţumeşti? O idée de afaceri perfectă! Cineva care să trateze prostia? Unde
îl/o putem găsi?
Probabil
că se vor trezi mulţi să îmi scrie mesaje dubioase, răutăcioase, probabil,
atinşi în amorul propriu. Probabil că vor fi pristini peste pristini care mă
vor ataca. Prisitini, nepristini, mămici, tătici, popi, doctori, educatori,
profesori, oameni…totul se petrece sub ochii noştri, mândri de progeniturile
noastre şi încrezători într-un viitor sclipitor, învăluit în fumuri de nuntă,
cu coreografii atent studiate, în spatele cărora se ascunde o promiscuitate
greţoasă, ieftină cu iz de mahala. “După posibilităţi”. Cum ar spune “cineva”.
Ciao!
M.
