La mulţi ani, Brâncuşi!

Iubeşte-l pe Brâncuşi! Iubeşte-l pentru că ţi-a dat “Sărutul” iar tu, când îi priveşti pe cei doi sărutându-se, cu mâini lungi care să poată cuprinde necuprinsul, îl înţelegi cu adevărat pe sculptor care a vrut să facă un “lucru… despre toate perechile de oameni ce s-au iubit şi s-au perindat pe pământ, înainte de a-l fi părăsit.” Iubeşte-l pentru că ţi-a dat “Cuminţenia pământului”, micuţă, chircită, adorabil de urâţică, dar pe care Noica o considera o lucrare genială pentru omenire şi spunea că dacă un extraterestru ar veni pe Pâmânt să întrebe dacă Pământul a fost cuminte, un copil i-ar putea spune: «Uite, Cuminţenia Pământului!»” Iubeşte-l pe Brâncuşi pentru că ţi-a dat-o pe “Măiastră”; ţi-a dat-o ţie, Făt-Frumos, să te ajute să îţi întâlneşti marea iubire. 

Atelierul lui Brâncuşi, Paris. Sursa: arhiva personala

Iubeşte-l pe Brâncuşi, frumoasă fată, pentru că te-a lăsat să visezi, să te închipui delicată, cu ochi enormi ca de libelulă, să fii o frumuseţe încărcată de mister la fel ca “Domnişoara Pogany”. Iubeşte-l pentru că doar el şi numai el ar fi putut spune “Sculpturile mele sunt fecioarele mele!… Le gătesc ca de nuntă!”  Iubeşte-l pe Brâncuşi pentru că nu te-a uitat niciodată, pe tine, pui de român; a vrut să îţi doneze 230 de sculpturi, dar tu l-ai refuzat. In schimb, el ţi-a dat o sublimă masă tăcută, ti-a dăruit infinitul şi ţi-a deschis poarta sărutului.

La mulţi ani, Brâncuşi!

M.