Ca să priceapă toată lumea…tot ce ţine de politică
mă dezgustă cumplit! Indiferent de culoare, orientare! Tot! Dar pentru că sunt
om, cetăţean al acestei ţări bătută de soartă, nu pot să ignor ce se întâmplă
în jurul meu. Nu pot să ignor oamenii care au ieşit în stradă. Nu pot să ignor
cine a ajuns să stabilească reguli. Am învăţat pe pielea mea ce groaznic este
să fii ignorat. Dar, de asemenea, a fi ignorant este la fel de groaznic. Poate
şi mai grav.
Ei bine, pe mine, acum, în această seară, mă
nedumiresc câteva lucruri. De ce trebuie să se ajungă la asemenea atrocităţi (vezi
Legea graţierii) pentru ca oamenii să iasă în stradă? De ce se ajunge până
acolo, în primul rând? De ce oamenii, cetăţenii acestei ţări au permis aceste
lucruri? De ce ajung tot felul de indivizi dubioşi să dicteze? De ce ajung tot
felul de iliteraţi şi nemernici să reprezinte nişte cetăţeni care se presupune
că ştiu ce vor? De ce?
Să fie oare pentru că oamenii nu merg la vot? Cred
cu tărie că nu se ajungea la această situaţie dacă oamenii ar fi mers la vot
când ar fi trebuit să o facă. Dar nu au făcut-o, aşteptând ….un miracol!
Probabil divin. Si iată ce s-a întâmplat! La un moment dat am scris despre
oamenii care nu merg la vot, iar un amic mi-a spus că el, pur şi simplu nu vrea
să voteze! Este dreptul lui să nu voteze! In regulă. Aş putea să accept acest
drept, dar poate că UN VOT, UN SINGUR VOT POATE SCHIMBA TOT! V-aţi gândit
vreodată la acest lucru? Când sondajele arată procentaje de prezenţă la vot de
40%, iar majoritatea sunt cei de vârstă medie... Este revoltător că nişte
cetăţeni ai secolului XXI nu îşi folosesc acest drept pentru a exprima ceva,
pentru a se exprima. Este îngrozitor că nişte tineri stau şi aşteaptă un
miracol de la vârsta a doua şi ei zac, în ziua votului. De ce nu aţi făcut-o
când trebuia să o faceţi? De ce? Eraţi
obosiţi? Eraţi plictisiţi? Cam ce vă trecea prin cap în ziua respectivă?
Ah…aveaţi doar un drept al vostru şi doar al vostru. Un drept pentru care alţii
au murit. Fetelor, ar trebui să vedeţi în reluare, de multe ori, “Suffragette”
ca să vedeţi ce puteau îndura acele femei doar pentru că doreau să aibă drept
de vot, la fel ca bărbaţii.
De ce oamenii ies în stradă doar când le ajunge
cuţitul la os? Chiar pot să îndure atât de mult? Işi folosesc vocile doar când
situaţia este iremediabilă? De ce oamenii, în general, fac atât de multe
compromisuri şi acceptă atât de multe aberaţii, fără să spună nimic? Vorbesc
doar în momentul limită, când totul este împins la extrem. De ce studenţii mei
nu au păreri personale? De ce studenţii mei nu învaţă pentru a deveni nişte
oameni superbi ai acestei ţări? De ce studenţii mei sunt superficiali şi
aşteaptă totul pe tavă? De ce studenţii mei nu se uită în ochii mei când
vorbesc cu ei? De ce studenţii mei nu doresc să schimbe ceva? De ce stau ca
nişte manechine mute în bănci şi aşteaptă să le dau un 5 ca vai de el? De ce
studenţii mei nu reprezintă o forţă care poate să mute munţii din loc? De ce
studenţii mei nu au mers la vot? De ce? De ce? De ce? Sunt întrebări pe care mi
le pun şi nu găsesc răspuns. Ei sunt tineri, foarte tineri! Ar putea să facă
atât de multe, dar nu fac nimic.
Nu înţeleg. Acum risc destul de mult. Poate îmi pierd
cititori. Poate îmi pierd prieteni. Dar asta e. Nu pot să tac. Imi pare rău, dar
eu nu pot să accept această “lene” şi “nepăsare” caracteristică lumii noastre,
tinerilor de azi, acest amestec greţos de politică şi umanitate, cu infractori,
mincinoşi, partide politice, lideri analfabeţi, leneşi, superficiali, inuman de
săraci, ciudat de bogaţi, “aleşi” aleşi de oameni care ar trebui să ştie pe
cine aleg, ce doresc, oameni care ar trebui să se impună şi care se gândesc la
ceea ce va urma. Nu pot.
M.
P.S. Nu am de gând să intru în polemici ideologice
cu nimeni. Nu am de gând să comentez. Tot ce am vrut să spun este exprimat mai
sus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu