Ei bine, Via29, deşi sunt foarte puţine locuri în urbe care
îmi plac (eu fiind o “scorpiuţă” mai firoscoasă), tu îmi placi. Foarte mult. Am
auzit de tine şi am vrut să te văd. Recunosc, am fost foarte curioasă pentru că
toată lumea avea doar cuvinte de laudă şi mi s-a părut, recunosc, ciudat. Dar
au avut dreptate. Pam pam!
Hai să îţi spun ce îmi place:
1. Sigla
– culorile sau non-culoarea (negru) în primul rând, iar apoi îmi aduce aminte
de o combinaţie între roadie-urile americane şi eleganţa italiană.
2. Eşti
mic, dar cochet. Eşti luminos, dar discret.
3. Peretele
viu. M-am îndrăgostit de peretele viu, poate pentru că am stat lângă el, dar mi
s-a părut atât de frumos şi parcă palpa viaţă, încadrat în rama neagră.
4. Culorile
liniştitoare din interior.
5. Liniştea
– bine, era ora 5 p.m. şi nu erau foarte mulţi clienţi, dar era atât de plăcut.
6. Aranjamentele
de pe masă – şerveţele negre de calitate, tacâmurile impecabile fără nicio
zgârietură sau alte pete, paharele potrivite şi curate, farfuriile albe,
grisinele delicioase făcute în casă. Da, am mâncat grisine, dar arătau atât de
bine, ce să-i faci?
7. Mesele,
scaunele, lampadarele.
8. Meniul
– prezentarea, diversitatea, simplitatea.
9. Pagina
de Facebook unde găseşti toate informaţiile – cum ajungi, unde parchezi, cum
plăteşti (cash sau card – o raritate, cel puţin la noi), ce oferi,
contact.
10. Angajaţii
– nu în ultimul rând. Probabil ar fi trebuit să îi pun pe primul loc pentru că
merită. Au zâmbit când am intrat, am fost serviţi rapid. Foarte politicoşi şi
aş folosi un cuvânt care îmi place şi pe care nu prea l-am folosit când am
vorbit despre alţi angajaţi din industria serviciilor: cizelaţi. Credeţi-mă,
este greu să găseşti asemenea oameni. Mi-au plăcut băieţii pentru că purtau
cămăşi albe, iar domnişoara care s-a ocupat de noi arăta foarte bine, a fost
foarte blândă şi, aşa, calină. Nu a trebuit să aşteptăm şi nu ni s-au aruncat
priviri fioroase că am terminat şi ar fi trebuit să plecăm. Pentru mine
detaliile acestea contează enorm.
Eu am comandat Risotto
alla Milanese, cu şofran şi parmesan. Delicios. După ce am comandat mă gândeam
că poate nu am făcut alegerea potrivită din cauza combinaţiei dintre şofran şi
obsesia mea pentru dinţi albi, dar, acum, nu regret deloc. A fost imperial. Serios.
Era fiert cum trebuie şi cât trebuie. Acum îmi vine în minte acest detaliu
pentru că mulţi au o problemă cu timpul de fierbere a orezului şi tipul de orez
pe care îl folosesc, dar se pare că voi stăpâniţi tehnica respectivă. Uite,
acum îmi pare rău că nu am făcut o poză cu prezentarea, dar nu am obiceiul
acesta. Dar, vă asigur: a fost d e l i c i o s!
Vă am în ochean de acum
încolo pentru că sunteţi printre preferaţi şi sper să rămâneţi la fel.
Grazie, Monsieur Chef!
M.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu