Hmmm… Stiu. Stiu ce fel de fete preferă bărbaţii
în 2017 şi mai ştiu ce fel de fete acceptă acest gen de bărbaţi. Bărbaţii au
nevoi bazale. Pentru că ei au nevoie de cineva blând, tăcut ca o mâţă bolnavă,
de cineva care să îi mângăie, cineva la fel ca mămica care îi oblojea la prima
liniuţă roşie de la termometru. Cineva care tace veşnic, aşteaptă, e
răbdătoare, e smerită, cu vino-ncoa dar pură. E un must! Plictisitor! Acum…dragilor, domnilor, nu vă
bosumflaţi! Stiu că sunt şi printre voi
super drăguţi, atenţi, deştepţi şi curajoşi. Dar prea puţini. Sunteţi puţini
cei care aveţi tupeul şi curajul să mai cuceriţi, să surprindeţi altfel decât
trimiţând mesaje cretinoide pe Facebook (Hei, cf?), care vorbiţi, care ştiţi să
vorbiţi, care aveţi simţul umorului, care nu vă temeţi de tipele inteligente,
cu pretenţii mai mari decât o pereche de pantofi de la Valentino (ex. să te
iubească pe tine şi doar pe tine, aşa cum eşti). Un exemplu să nu induc oamenii
în eroare, să creadă că vreau o rochie de la Rodarte, deşi mă îndoiesc ca mulţi
au auzit de Rodarte.
Mai
ştiu că, aşa cum mi-a spus o prietenă levănţică, par agresivă, a naibii, cu
aere şi pretenţii. Dar eu sunt Berbec, o tipă fenomenală (sîc) şi mă plictisesc
aceste tipuri de bipezi lipsiţi de imaginaţie. Mie îmi plac bărbaţii
inteligenţi, curajoşi, neînfricaţi, surprinzători, fashionişti, independenţi. Imi
plac bărbaţii complicaţi cu o situaţie necomplicată, bărbaţii care mă iau pe
sus şi mă duc la Roma, mă cer în căsătorie pe nepusă masă, în maşină sau căruţă
în timp ce trecem prin Hidişelu de Sus sau de Jos, îmi dau flori de câmp în loc
de 101 trandafiri roşii cu unul alb în mijloc, îmi cumpără o îngheţată la
cornet în loc de trufe, îmi declară iubirea şi când am faţa umflată de plâns şi
nu am chef să văd pe nimeni, nu fac mare caz că nu am chef să ascult ce meci
fantastic a fost aseară, îmi strecoară un bileţel cu “Te iubesc” în buzunarul
hainei iar eu îl descoper în timpul celei mai oribile şedinţe, nu au selfie-uri
sau poze în oglindă pe Instagram sau Facebook (adică, puteţi să faceţi şi voi
bot?), le place şi vinul nu doar berea, nu merg la nunţi cu maşina iar eu stau ca
o mimoză nepătată de alcool pentru că va trebui să conduc înspre casă, îmi dau
un pupic pe umăr şi nu pe buze în faţa întregii lumi, nu îşi întind mâinile pe derrière-ul
meu pe ringul de dans, se uită în ochii mei şi eu înţeleg ce vor să spună, nu
se supără că nu ştiu să facă plăcintă ca la mama acasă, ci prefer să mănânc
pufuleţi, inventează un cod secret doar al nostru, nu le sare ţandăra că vine o
doamnă în fiecare luni la curăţenie şi nu sunt eu cea care spală geamuri şi nu
se sfiesc să îmi ţină pachetul de şerveţele la un film lacrimogen. Ce ziceţi?
Fetelor, dacă mai plângeţi după un
bărbat, ne certăm! Iar voi, dragilor, dacă mai tânjiţi după vreo pupăză
interstelară, cupa D falsă, sunteţi în încurcătură!
M.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu