La un moment dat, săptămâna aceasta, cu o zi înainte
de Sfântul Roşu, am scris o postare “Te iubesc…” Pe care am ascuns-o ulterior pentru
că m-am gândit că lumea o va asocia cu Valentin şi iubăreala specifică zilei.
Intre timp, m-am răzgândit deoarece, la urma urmei, nu are nicio legătură cu
ziua respectivă. Este doar o postare de-a mea, poate despre mine, poate despre
tine, poate despre voi. Este o postare despre iubire, cum este, cum, poate, ar
trebui să fie, iubirea din fiecare zi, iubirea spusă, iubirea nespusă, iubirea
fluturaş care nu te lasă să dormi, iubirea care te face să visezi, să plângi,
să speri, să fii fericit, să simţi că trăieşti. Atât. Povestea mea este pentru
toţi visătorii, oamenii frumoşi din viaţa mea, un el, o ea, noi, voi. Povestea
mea este pentru toţi cei care nu se sfiesc să iubească, să spună, să aibă
curaj, să fie generoşi, oneşti, curajoşi. Pentru oameni. Oameni care simt,
trăiesc, iubesc, visează, speră, oameni ca mine şi ca tine, pur şi simplu
oameni. Voi lăsa postarea aceea acolo, pentru fiecare zi, pentru fiecare clipă.
Iar dacă o citiţi, aş vrea să vă regăsiţi în ea, să simţiţi şi voi iubirea
aceea care vă înalţă şi vă face mai buni şi mai frumoşi.
Mira
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu