Sunt lucrurile despre care nu vorbim pe şleau pentru
că suntem bine crescuţi şi pudici. Nu e nimic rău în asta, dar…
Azi sunt plină de venin datorită
neprofesionalismului, nesimţirii şi aerelor afişate de trimişii divini pe pământ
aka măriile lor doctorii. Aceşti semi zei care (unii) se autoproclamă cei mai
cei şi cei mai cei. Ei bine, nu sunteţi. Sunteţi doar nişte bipezi la fel ca
noi, cu nevoi identice cu ale noastre dar vă ascundeţi cu graţie în spatele
halatelor voastre colorate şi aerului misterios şi superior pe care îl afişaţi.
Dacă vrei să îţi faci programare la o clinică privată din Oradea cu nume de
floare pe care o duci la morţi, dar cu o literă în plus, te avertizez să te
înarmezi cu răbdare cât încape. Pentru că tu îţi faci programare şi când ajungi
acolo ţi se spune că programul doamnei/domnului doctor s-a decalat cu 2 ore.
Chiar aşa. S-a decalat. Datorită unor cazuri complexe. Mda. Aş putea să înghit
gogoaşa, dar refuz pentru că şi pentru mine timpul este preţios şi nu accept să
fiu tratată ca o bovină proastă care doar dă din gene. Dacă eşti un doctor bun
şi profesionist ştii să calculezi cât timp vei petrece cu un pacient. Mai ales
la ginecolog. Ei, uite am spus-o. Pe şleau.
Stii, doamna doctor, că a merge la
ginecolog e o chestiuţă foarte intimă şi că ar trebui să iei în calcul şi
timpul pe care îl petreci cu fiecare pacient? Aşa că în loc să programezi vreo
zece paciente în 2 ore şi să nu ţi se învârtă ochii ca la şarpele Ka când miroşi
bănuţii, încearcă să programezi mai puţine. Să ai timp să vorbeşti cu ele, că,
de, e vorba de corpul lor, iar corpul feminin este, după cum ar trebui să ştii,
un mister magic. Care seamănă izbitor de mult cu al tău. Dacă tu crezi că pe ele
le poţi trata astfel, înseamnă că nu te respecţi nici pe tine. Si dă-o afară pe
mironosiţa de recepţioneră care alege pe cine să sune că programul tău s-a
decalat. Potrivit cărui criteriu sună? Cum alege pacientele care nu trebuie să
aştepte? Banii noştri nu au aceeaşi culoare cumva? Sau e pur şi simplu nesimţire
şi delăsare că doar lumea tace şi acceptă. Tipele care stăteau în sala de
aşteptare erau niste puicuţe docile, tăceau ca vitele (după cum suntem şi
tratate că doar la ginecolog te duci ca o văcuţă la păscut…stăm, mestecăm, împărtăşim
impresii despre “cele lumeşti”) într-o toropeală şi acceptare inacceptabilă.
Iar dacă ai un punct de vedere, vei fi lovită direct în faţă de uppercut-ul
recepţionerei, o matroană mai impozantă decât cucoana din cabinet. Dar asta
este. Trebuie să mă conformez şi să accept situaţia. Mai ales să accept
statutul acestor sfinţi nesfinţi cărora le pupă toată lumea dosul. Ce să spun… de
parcă dosul lor e mai acătării decât dosul meu. Dar ce mă enervează cel mai
tare este lipsa de reacţie a oamenilor. Staaaau şi aşteaptă într-o inerţie
cumplită, la cheremul unor semeni care au absolvit şi ei o facultate la fel ca
noi toţi. Doar se poartă diplomele, nu-i aşa? Dar dacă le spun unde lucrez se schimbă
macazul şi derriere-ul meu devine mai atrăgător şi mai academic decât poate fi.
Iar pe mine nu mă interesează academismele în sala respectivă pentru că nu mă
simt în largul meu deloc cu chiloţii în vine. Uite de-aia refuz serviciile
medicale de aici. Pentru că sunt groaznice, scumpe, iar cei care le prestează
uită că sunt pentru toată viaţa nişte învăţăcei. Aşa trebuie să fie doctorii.
Să înveţe tot timpul. Iar cei care practică această meserie strict pentru bani sau
pentru pupături pe dosul lor fandosit sunt nişte fosile patentate.
M.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu