Intâmplare. Sunt la şcoală şi apari tu, o minune de
divă, îmbrăcată în hainele cu care ai fost în club sâmbătă noaptea. Si mi te
adresezi astfel: “Ai un pix, ceva?” Poftim? Rămân perplexă şi nu mă simt
flatată deloc că mă consideri una de teapa ta. Mi s-a mai spus că arăt mai
tinerică decât vârsta pe care o am, am mai fost confundată cu studente (dar nu
datorită pantalonilor scurţi pentru că eu mă îmbrac mereu adecvat şi bine), inclusiv
prin secretariat, dar, draga mea, eu nu am un pix sau altceva. Pentru tine, nu
am nimic. Pentru că nu ştii să spui “te rog” şi sunt convinsă că de “mulţumesc”
nu ai auzit deoarece ţie ţi se cuvine totul. Iar mie mi se cuvine respectul pe
care tu trebuie să mi-l acorzi dacă vrei să ţi-l acord şi eu. In locul respectiv
nu mă interesează nurii tăi, aerele tale de domnişoară scăpată de la pension,
mersul pe catwalk sau ultimul răcnet în materie de gheare. Mă interesează cât
eşti de bună la limba engleză. Si atât. Aşa sunt eu, mai bitchy. Si, scumpo, la
şcoală, pixul este un “must have” al fiecărui sezon. Got it? Nu prea cred că ai
priceput, altfel ai fi ştiut ce să porţi în prima zi de şcoală, când ai ieşit
în parc, în club, la agăţat, la piscină sau la înmormântare.
Venind din partea unei persoane care întotdeauna va
fi mână spartă când este vorba de haine şi accesorii, această postare poate fi
considerată derizorie. Dar îmi voi asuma toate riscurile pe care le implică şi
mă voi feri cu graţie de săgeţile otrăvite ale părinţilor “fashionişti”.
Copiilor români le este ruşine să poarte uniformă.
Copiii români sunt aceste făpturi speciale care îşi doresc să fie unici. Si pe
bună dreptate. Cine nu vrea să fie deosebit, special, unic? Toţi ne dorim acest
lucru. Dar eu cred că poţi fi toate cele enumerate mai sus şi altfel. Mai ales
la vârsta la care nu ştii să îţi legi şireturile, nu eşti independent şi
depinzi de părinţi.
Dragă şcolarule, când ai păşit în primul an de
grădiniţă s-a conturat un statut. Un statut pe care îl ai până termini şcoala.
Este statutul de şcolar. Acest statut îţi conferă drepturi dar şi obligaţii.
Obligaţia ta este să respecţi, în primul rând, locul în care te afli, oamenii
cu care intri în contact şi, de ce nu, pe tine. Iar acest lucru îl faci prin
felul în care te comporţi şi cum te îmbraci. Te îmbraci diferit în funcţie de
mediile pe care le frecventezi. Te îmbraci într-un anume fel la şcoală, acasă,
pe stradă, în club, în vizită la bunici, la înmormântare, la botez sau la
nuntă. Dar din câte văd eu, e un clubbing nesfârşit, o nuntă terminată cu un
divorţ de prost gust şi o disperare pantagruelică de a-ţi afişa valoarea, “valorile”,
averea, nurii şi proasta creştere. Din punctul meu de vedere eşti prost crescut
când te afişezi în tot felul de hăinuţe care îţi scot în evidenţă toate
atu-urile trupeşti, mai puţin cele de la nivelul superior. Dar nu este doar
vina ta. Este vina părinţilor tăi care, din cauza unor frustrări acumulate până
în momentul în care au devenit părinţi, încearcă prin toate căile să te
transforme în geniu, în ceva unic şi de neînţeles chiar dacă ei sunt nişte
loaze patentate. Este vina mamei tale care nu vede cât de grotesc arată fiica
ei în clasa I în colanţi cu print animalier. Este tot vina mamei tale care, din
motive ştiute doar de ea, te va îmbrăca la fel ca pe o divă sau div (nu cred că
există cuvântul, dar îmi place) fără să te afli pe o scenă. Este vina mamei tale
care nu realizează cât de importantă este uniforma. Uniforma îţi oferă un
statut special. Uniforma te învaţă că aparţii unui grup, că eşti altfel. Este emblema
şcolii unde, ca să ajungi, ea s-a dat peste cap (şi-a schimbat adresa în buletin,
a vorbit cu directorul, a mai dat ceva cadouri încoace şi încolo). Si toată
lumea îşi doreşte o şcoală bună pentru odrasle, nu-i aşa? Iar în final, le
repugnă ideea de uniformă. De ce? Să înţeleg că uniforma te transformă în sărac,
un nimeni printre alţi nimeni? Acest cuvânt de care fuge toată lumea. Acest
cuvânt care produce rumoare. Sărac. Fâs! Ce să spun! De parcă suntem pe replay
în “Sex and the City”. Vise! Invaţă de la Mr. Spock!
M.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu