Marele "C"...

Acest “C” este prima literă a unui cuvânt pe care eu încă nu pot să îl pronunţ. Imi este o frică îngrozitoare de el, deşi îl aud aproape în fiecare zi. Azi am dat like la mai multe poze alb negru pe Facebook şi am primit mesaje că ar trebui să accept o provocare. Era doar pentru femeile unite împotriva cancerului. Nu am postat nicio poză…nu ştiu, poate din laşitate, poate de frică, poate că e bad karma. Dar mi-am dat seama că, la fel ca mine, oamenii evită, în general, să vorbească despre acest mare “C”. Oamenii se înfioară, se sperie, devin compătimitori. Cunosc persoane care au suferit sau suferă de această boală teribilă. Recunosc că în primele momente m-am gândit ce bine că nu sunt eu în situaţia aceasta. Dar apoi, fără să vreau, mi s-a făcut atât de milă. Nu aş fi vrut să simt milă, ci aş fi vrut să pot spune nişte cuvinte de îmbărbătare. Si nu am putut. Si cred că se vedea frica în ochii mei. Nu ar fi trebuit să fie aşa. Oamenii aceştia zâmbesc de cele mai multe ori. Aceşti oameni merită toată iubirea şi admiraţia noastră. Pentru că oamenii aceştia sunt niste luptători. Ei trec prin nişte momente îngrozitoare, de disperare, deznădejde, furie, panică, ură. Unii sunt furioşi pe lume, pe Dumnezeu. Cred că sunt nişte momente cumplite când văd cum viaţa celorlalţi merge mai departe, iar viaţa lor s-a poticnit între spitale, analize, doctori, chemoterapie, vomă, căderea părului, medicină alternativă, homeopatie, încercări de tot felul şi întrebarea “De ce?” “De ce eu?” “De ce tocmai eu?”. Oamenii aceştia sunt capabili să lupte până la capăt, să se agaţe cu toată puterea de viaţă, să răzbească, să nu se lase înfrânţi.

Mi-au plăcut foarte mult pozele alb negru despre care vorbeam mai sus. Mi-ar fi plăcut să văd întregul mesaj postat sub pozele respective şi nu trimis în privat. Pentru că noi trebuie să devenim conştienţi de faptul că putem lupta împotriva acestui nenorocit, că îl putem împiedica să îşi facă loc în vieţile noastre. Putem preveni. Stiaţi că principala cauză de mortalitate prin cancer la femei este reprezentată de cancerul la sân şi este cel mai frecvent tip de cancer diagnosticat la femei, în 140 de ţări din cele 184 ale lumii? Si mai ştiaţi că poate fi prevenit şi, dacă este diagnosticat în faze incipiente – stadiul 0 sau 1 – este vindecabil în proporţie de peste 90%? 90%!!! Doamnelor, fetelor, dragelor, controalele regulate ar trebui să devină parte integrantă a vieţii noastre. Nu ar trebui să ne fie frică. Nu ar trebui să amânăm aceste controale pretextând că nu avem timp, că suntem tinere, că nimeni în familie nu a avut. Ar trebui să luptăm cu toate forţele noastre pentru vieţile noastre pentru că, în cele din urmă, viaţa este frumoasă. Ar trebui să ne implicăm. Ar trebui să învăţăm. Ar trebui să apreciem.

Deşi nu ştiu foarte multe despre Avon, aş vrea să le transmit recunostinţa şi admiraţia mea. Nu le voi face reclamă aici. Voi spune doar că datorită postărilor unei fete drăguţe, Victoria, am devenit mult mai conştientă de toate lucrurile care pot fi realizate în această confruntare cu marele “C”. Pentru că, la urma urmei, atitudinea contează. Să fii puternic, să fii un luptător, să te implici, să nu te dai bătut, să ceri ajutor, să donezi, să ajuţi, să iubeşti viaţa.

Viaţa merită trăită! Implică-te! Luptă!

M.