Undeva, cândva, am fost la teatru. Într-o poveste, cu un orăşel aproape mitic, cu personaje deschise, amabile și pline de umor. Poveștile lor se petrec în același timp, într-o seară rece și senină de vineri, în mijlocul iernii, între 20:50 și 21:02, exact. Pe măsură ce aurora boreală plutește pe cerul de deasupra, ceva mistic începe să se întâmple în acel interval de timp de 12 minute, iar locuitorii se trezesc îndrăgostindu-se sau dezîndrăgostindu-se în cele mai ciudate moduri. Găsesc dragostea. Dragoste pierdută. Inimi frânte. Dragoste inutilă. Pentru oamenii din orăşel viața nu va mai fi niciodată la fel.
Dragostea leagă totul perfect atunci când este adevărată. Și pot să spun acest lucru și despre piesa lui John Cariani, „Undeva, cândva”. În această piesă, care se joacă acum la Sala Transilvania, tema dragostei este ambalată într-o colecție fermecătoare și romantică de povești, sau nouă viniete, care te vor lăsa să te gândești la dragoste într-un mod proaspăt, nou. Este un spectacol încântător de fermecător al modului în care apare dragostea în numeroasele ei iterații, de la prima iubire, la iubirea matură, la iubirea pierdută și tot ce este între aceste iubiri.
Sursa:https://www.teatrulreginamaria.ro/ro/despre/noutati/noutati-trupa-iosif-vulcan
Cred că cel mai mult mi-a plăcut simplitatea temei centrale a piesei. Dragostea este un subiect clasic care s-a dovedit a fi irezistibil. S-a scris despre dragoste în nenumărate piese de teatru, cărți, filme, cântece. Și chiar dacă mulți dintre noi trecem peste subiect în poveștile noastre preferate, acesta reușește totuși să joace un rol esențial în a te ține să ghicești dacă, până la urmă, ești un romantic. Aş încadra această piesă în realism magic. Totul este real, cu excepția momentului în care nu este. Universul exterior, în acest caz, energia mistică a aurorei boreale, acționează ca un personaj în sine, pentru a împinge lucrurile în această perioadă de timp unică - o singură noapte în orăşelul Almost. În vinietele puţin conectate între ele, se întâmplă ceva în univers care declanșează aceste lucruri. Ce este? Cine și ce o cauzează? Acest lucru face parte din farmecul complotului nerezolvat al piesei.
Am simţit că fac parte din experiența piesei de îndată ce a început. Un set simplu, dar detaliat pentru a scufunda spectatorul obișnuit în decorul fictiv din orăşel. Pe măsură ce se desfăşoară, actorii intră în „scenă” și ești brusc cuprins de povestea a 8 relații, de la străini, prieteni, foști și tot ce se află între ele. Poveștile individuale sunt echilibrate separat, reușind, de asemenea, să se unească într-un mod perfect logic și, până la sfârșitul piesei, rămâi cu un sentiment de speranță și plenitudine. Un mod minunat de cald de a încheia seara, nu-i aşa?
Glory (Georgia Căprărin), care deplânge un soț pe nume Wes îl întâlnește pe un tip pe nume East (AlinStanciu) în timp ce așteaptă ca aurora boreală să apară chiar dincolo de curtea lui. Gayle (Adela Lazăr), după o relație de 11 ani, decide să-i întoarcă toată dragostea pe care i-a oferit-o Lendall (Pavel Sîrghi), venind la el cu un camion încărcat cu saci de gunoi mari și roșii și saci de rufe. Una dintre cele mai triste vignete implică un cuplu căsătorit (Corina Cernea şi SorinIonescu) care au ieșit la patinaj, dar timpul petrecut împreună într-o noapte luminată de lună nu le poate reînvia dragostea stinsă. Altă poveste urmărește o tânără (Denisa Irina Vlad) care a luat un avion și apoi urmează o călătorie cu taxiul de 123 de mile pentru a căuta un vechi iubit (George Dometi) și este atât de supărată de ceea ce găsește. Poate că cea mai fericită este scena de final dintre doi prieteni, hotărât lipsiți de farmec. Aceasta este noaptea în care Dave (Eugen Neag) decide să-i spună lui Rhonda (Ioana Dragoș Gajdó) cum se simte, iar ea este foarte nereceptivă la început, chiar dacă i-a adus o operă de artă simbolică. Fiecare actor este revigorant şi foarte în ton cu etosul piesei. O piesă în care oamenii sun ce simt.
Piesa are o poveste pentru aproape orice tip de luptă sau dilemă relațională la care vă puteți gândi.Dacă eşti un romantic incurabil, foarte singur și fără speranță, care iubește o comedie specială bună, „Undeva, cândva” este un memento perfect al faptului că viața nu este liniară, cu atât mai puțin relațiile. Împreună cu actorii, te uiţi la propriile relații, la relațiile prietenilor tăi. Râzi în cea mai mare parte dar şi vrei să plângi. Indiferent în ce etapă a vieții te afli, indiferent de statutul relației tale, există ceva ce poţi simţi şi tu în această piesă.
M. #pierdutaprintrecuvinte
