Oh là là là là là là!!! Ce ţi-e şi cu franţuzoaicele
astea! Ce urâte! Ce şterse! Ce lipsite de strălucire! Ce plate! Ce sărace! Ar
zice ale noastre cuconiţe, coniţe, fătuţe botoase, pieptoase, sprâncenate, acre,
amare, paietate, încorsetate, dezgolite, dezbrăcate, bosumflate, aerate, dar
mai ales bogate. Acum, fiecare înţelege ce vrea din bogăţia cuconetului stilat.
Franţuzoaicele!
Asta e! Este acel je ne sais quoi care lipseşte cu desăvârşire “stilatelor”
noastre. Adică, nu tu o buză mai umflată, o geană împrumutată de la o
fluturoaică moartă, un sân pompos şi curios, o paietă cât de mică care să încerce,
doar să încerce, să acopere ce Eva acoperea cu frunza (pentru că “les
silfides”-le noastre sunt nişte făpturi adamice, nu-i aşa, muşcând întruna din
fructul adamic. Dar dacă se poate, fiind înconjurate de o hoardă de băloşi cu
aere de Don Juan, ei nefiind decât nişte Don Quixoţi călărind nişte mârţoage
italiene pentru care iubăreţele Eve şi-ar da jos chiar şi chiloţeii…Ah! Chiar şi-i
dau jos! Offff…şi ce frig e afară. Nu le trage curentul?), o hăinuţă neapărat
de brand şi o atitudine de bogătaşă aerată, scoborâtă din neamul cel mai
“bazat” pentru care cei din jur sunt nişte săraci vai de mama lor, nişte
fraieri care le urmăresc pe Insta şi pe Snap, muşcându-şi unghiile până în
carne de pizmă şi ciudă. Iar sărăcuţele alea de la Vogue-ul franţuzesc…ah,
nişte urâte, dragă. Adică, uită-te şi
tu! Imbrăcate în halul ăsta? Să nu fie şi ele mai “pă sex” cum ar zice cucoana
de la cea mai stilată emisiune… Adica mai “pă vândute”.
Dar dacă te uiţi mai atentă la ele,
ţaţo, vei constata că, de fapt, franţuzoaicele alea afurisite sunt nişte tipe
foarte à la mode. Hei! Hei! Adică, ţiţi, femei cu care eu mă pot identifica, pe
care le pot copia, cu defecte, naturale, NORMALE. Au acel tip de eleganţă fără
eforturi, iar dacă ai avea nişte noţiuni de bază cu privire la ce înseamnă
stil, ai şti că simplicitatea si subtilitatea sunt elementele cheie a ceea ce e
chic şi glamour. Nu prea e stilul nostru, n’est pas? Să reuşeşti să ai un stil
personal înseamnă să te îmbraci potrivit corpului tău şi să ştii exact ce îţi
flatează corpul. Ar trebui să ştii unde să se termine mânecile, cât de scurtă
să fie fusta, în funcţie de înălţime şi pantofi, ce geantă să porţi astfel
încât ţinuta ta să fie proporţionată. Cred
că aici aş folosi cuvântul “exerciţiu” – antrenează-ţi ochiul astfel încât să
devină a doua ta natură. Si memorează două reguli de aur: lung şi larg, nu
scurt şi strâmt; iar cu cât este tivul mai sus, cu atât tocul este mai
jos.
Probabil că româncele ar fi surprinse să constate că banii nu reprezintă
răspunsul la tot. In cuvinte puţine: mai scump nu înseamnă mai bine! (Dacă
această postare ar fi o piesă de teatru, aici aş introduce râsete.) Tipele alea
plictisitoare, în blugi şi cu cizme Isabel Marant ştiu să mixeze haine de la
H&M cu branduri de lux, întotdeauna reuşind nişte combinaţii să te lase cu
gura căscată. Ale mele surate… numai de la scumpuţ în sus discută. Tricoul de
la H&M? Ce e aia? Gucci all the way! Dacă eşti obsedată de apariţie, acest
lucru se vede iar atitudinea ta arată rău. Bineînţeles că este important să îţi
pese de porţi, dar ar trebui să uiţi de ţinută în momentul în care ai ieşit din
dressing. Si, pariziencelor de weekend, nu uitaţi: cui îi plac păsărelele
vulgare? Poate doar unor cuci frustraţi incapabili să ia o decizie mai acătării!
Si încă un lucru pe care ar trebui să îl aveţi în vedere: la classe! Hmmm…mă
uitai aseară la ştiri şi văzui că a avut loc un mare congres pe plaiurile
noastre. Oh là là! Ingrămădeală mare, mon cher, multe femei grăsuţe, îmbrăcate în nişte
costume oribile, deasupra genunchilor că de, dacă ai nişte genunchi de bebeluş
durduliu, de ce să nu îi arăţi, cu nişte freze făcute probabil de vreo cunoştinţă
care a descoperit că ştie să pună bigudiuri. Si mă gândesc că toate muieruştile
alea au ajuns acolo, la congres, pentru că au fost şi ele nişte vampe la vremea
lor, se îmbrăcau “cum trebuie”, pozau “à la cea cu vino-n coa'”, vorbeau cum
trebuie şi cu cine trebuie şi uite, dragă, sunt cocoţate pe un tron lat şi îmi
influeţează mie viaţa. In rău! Hmmm, dar nu sunt în reviste de modă. Unde ar
vrea ele! Pas! Prevăd un viitor superb
pentru toate cuconiţele tinerele la modă, un viitor fulminant pentru părul
măciucă, taioare care pleznesc pe mijloc (trăim pe picior mare, nu), 10 kile de
fixativ, 5 tone de machiaj, 100 de tone
de prostie la purtător şi
un 1 milion de tone de aere. Si uite, aşa, se nasc influencerele noastre, o nouă
specie de femei mortale plăcute de broscoi burtoşi, care vor prefera
întotdeauna “scurtuţ” şi “silenţios”. Vive les sexy cocottes!
Până una alta, fotografia de mai sus rămâne
preferata mea! Sunt Les Voguettes, în frunte cu Emmanuelle Alt, redactorul şef
de la Vogue Franţa, una dintre cele mai puternice femei din modă. Ah… care are
51 de ani! O amărâtă, vai de ea! Dar să vă văd pe voi la 51! Plictisitoarelor! Şi plictisitelor!
Ah, bineînţeles, eu sunt o şovinistă. Dar, ma
petite, vezi de-mi pasă! Pas du tout!
M.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu