Vara. Imi place vara, dar cateodata imi vine sa ii
trag un bobarnac.
De cand ma stiu le-am invidiat pe tipesele machiate
perfect, pe cele care nu sufera din cauza caldurii, pe cele care arata “magnific”
tot timpul, pe cele care poarta tocuri cand afara sunt 40 de grade si tot asa.
Dar ieri, a fost ziua cea mare. Ziua in care
perfectiunea s-a dus pe apa sambetei. Pentru ca am intalnit, la o coada, o tipa
de-a dreptul exceptionala, inzestrata cum trebuie si unde trebuie, machiata
impecabil, ignorand temperatura inabusitoare din institutia respectiva, cu
niste tocuri ametitoare, cu un par bombat si la locul lui. Si eu…purtam
Conversii, eram cam mica pe langa ea, inceputul de vara imi dadea batai de cap
si ma punea in incurcatura, simteam cum pe spate mi se prelinge un firicel de
transpiratie, machiajul meu se dizolva de-a binelea si ma gandeam disperata ca
sigur trebuie sa ma mut in Africa din cauza parului care numai drept nu mai
era. Si pe care l-am prins in coc, in cele din urma. Acum, nu aratam nici eu ca
muma padurii, dar pe langa exemplarul exceptional din fata mea aveam sentimentul
ca Bridget Jones e cea care m-ar fi putut intelege.
Dar aceasta minune a speciei si-a deschis gurita. Si
vraja s-a destramat. Si ce mi-au auzit urechile. Gurita ei rostea niste
cuvintele pe care niciun ruj Dior, Chanel, YSL, ce vreti voi, nu le putea
masca. Iar accentul acela neaos (“o mers” si “o facut”) imi provocau frisoane. Reci.
Care imi prindeau bine avand in vedere canicula. Vocea stridenta si gesturile
au transformat-o intr-o clipa in ceva dezgustator, intr-o prajiturica expirata,
ambalata impecabil. Si am fost fericita. Oricat de rautacios ar suna. Da, am
fost fericita. Pentru ca nu sunt eu mereu perfecta, pentru ca niciodata nu imi
iese machiajul la fel la ambii ochi (multi nu vad, dar eu vad), pentru ca imi
plac Conversii, pentru ca imi port parul in coc cand mor de cald, pentru ca nu
sunt inalta si exceptionala, pentru ca nu sunt echipata (poate) cum si unde
trebuie (sic), pentru ca sunt pur si simplu eu. Si am invatat ca, de fapt, nici
cel mai profesionist rujulet, mascara, fard nu vor ascunde uratenia si prostia.
Si voi prefera mereu oamenii care pot sa imi spuna ceva inteligibil. Iar aceste
masti sa ramana acolo unde le e locul. Stiu ele mai bine.
Va salut (nu va imbratisez pentru ca prea e cald).
M.
A vorbi in dialect(daca -si- despre asta era vorba, printre altele),respectiv regionalisme nu ar trebui sa fie ceva anormal, cu atat mai putin descalificant.Sunt unele tari care organizeaza concursuri de vorbit/scris in dialect/regionalisme.Si nu sunt departe de noi, tarile alea.Chiar deloc.
RăspundețiȘtergere