Când eram mică, mi se părea foarte tare să fii
secretară. Mi se părea că respectivele cucoane (chiar erau cucoane) erau foarte
impozante, cu freza perfectă, tocuri, profesioniste, se unduiau încoace şi
încolo, cu fustele lor creion. Dar poate mi se părea pentru că eram prea mică
şi oricine pe tocuri mi se părea foarte foarte atrăgător.
Si a urmat o altă etapă. Imi aduc aminte că pe la
începuturile în afaceri ale unor prieteni secretara lor era o tipă mortală, cu
nişte sâni pantagruelici pârguiţi, ca două rachete îndreptate spre ochii
privitorului (îmi place mai mult termenul din engleză – “missile”. WOW –
pronunţia!), care parcă aşteptau să apese cineva pe butonul “Engage” (avea aer
condiţionat – biroul, să mă înţelegeţi), cu fustiţă plisată, scurtă
bineînţeles, cu tocuri şi cosiţa împletită într-o coadă a la Cosânzeana. Oh,
baby, baby! Ce mai! Era un adevărat festin pentru bărbaţi. Eu mă întrebam de
unde îşi cumpăra tricourile acelea mulate de parcă s-ar fi născut cu ele. Pentru
că Barbarella Cinderella purta tricou.
Si nu am mai înţeles cam cum ar trebui să fie
secretara. Să fie sobră ca o maică sau
să fie o bombă super sexy? Stereotipuri există bineînţeles şi în acest domeniu.
Secretara trebuie neapărat să ştie să facă cafea, să răspundă la telefon şi să
fie drăguţă. Discutabilă ultima caracteristică. Mai ales cu privire la persoană
şi loc. Dar am observat că există mai multe categorii de secretare:
1. Secretara
- assistant manager. De obicei este în pragul periculos dintre adolescent şi
tânără, poartă ochelari (chiar dacă vede mai bine decât un microscop), stă în spatele mesei, picior peste picior,
poartă cămăşuţă albă strâmtuţă şi stiletto. Ea face tot ce îi stă în putinţă să
îl ajute pe manager: îi duce rufele la spălat, îi cumpără nevestei flori, îi
face cafea, îi face masaj la ceafă (stresul ne omoară), îi pune zăhărelul în
ceiuţ, îi scoate copiii de la şcoală şi tot aşa. Si într-o zi speră să devină Doamna
Cutărică ca o răsplată supremă a eforturilor pe care le-a depus fără să se gândească
la următoarea assistant manager, mai tânără şi mai proaspătă, pregătită să reia
lista corvoadelor. Pentru şef. Este şi asta o meserie. Sef.
2. Secretara
isterică este cea mai nesuferită. O întâlneşti mai ales în instituţiile publice.
De obicei a fost tratată cu superioritate de vreo altă secretară care,
probabil, a fost promovată sau a ieşit la pensie. Dar nu a învăţat nimic din
experienţa umilitoare şi acum se comportă la fel, de multe ori mai rău decât
precedenta. Este rea, pizmaşă şi caută nod în papură, ţipă, ţipă, ţipă toată
ziua şi ţi se adresează cu “tu”. E conştientă că nu poţi vorbi cu “şefu” dacă
nu eşti drăguţ cu ea. Si ea e fericită dacă poate să tărăgăneze cât mai mult
întregul proces.
3. Secretara
coţofană frustrată că nu poate să semneze vreun document în locul şefului şi că
nu este consultată. Sigur este posesoare de diplomă care atestă studii
superioare ceea ce o face să aibă şi mai mare încredere în ea. Mda…aceste
studii superioare îndoielnice. Iţi dă lecţii şi trebuie să o asculţi. Dacă nu o
asculţi, te va certa şi sigur nu vei uita.
In final, sunt tot confuză. Si cred că această
meserie este destul de grea şi destul de greu de obţinut. Eu nu cred că aş
putea să mă ridic la înălţimea cerinţelor. Chiar dacă port tocuri. Masajul, tricoul
şi şeful ar fi nişte sarcini prea greu de îndeplinit.
Vă las pe seama secretarei.
M.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu