Unul dintre cadourile de Crăciun a fost o carte:
“The Life-Changing Magic of Not Giving a F**k”. Despre cum să nu îţi mai
petreci timpul făcând lucruri pe care nu vrei să le faci cu oameni pe care nu
îi placi. Incerc, încerc din răsputeri, dar reuşesc? Pentru că sunt înconjurată
de o grămadă de Neanderthali care visează să termine o facultate sau un master cu orice preţ. După
cum ştim, un portofoliu de diplome obţinute doar pocnind din degete (dar se
poate în sistemul nostru de învăţământ care produce o mulţime de “cercetători”
de maculatură) va contribui la creşterea statutului în ochii necunoscătorilor şi
le va permite să se uite cu o superioritate ucigătoare, de la înălţimea tronurilor
construite pe minciună, furt şi şmecherii de prost gust. Deşi mărimea
creierului lor nu e mai mare decât un vârf de ac. Şi aceea, plată şi netedă, ca
o şosea bine făcută. Măcar e ceva realizat “profesionist”. Neted. S-ar putea să fac o greşeală capitală scriind
despre aceste lucruri, dar, ce să vezi, mi s-a făcut scârbă. De ce ar trebui să
am de-a face cu nişte indivizi care nu au dat pe la şcoală nici măcar o singură
dată? Dacă nu pentru altceva, măcar aşa, să o cunoască pe afurisita aia de
engleză care nu vrea să îi primească în examen. Care, poate nu predă o materie importantă
în ochii unor ignoranţi, dar, pe care pot să îi asigur că fără o limbă străină,
azi, sunteţi MORTI! Legaţi de mâini şi de picioare. Asta, în cazul în care nu
ne rezumăm doar la a posta pe FB înţelepciuni englezeşti. Dar ce se gândesc ei?
Mai bine să o sune pe sora afurisitei decât să o cunoască pe ea şi să încerce
să o convingă să le pună o vorbă bună! Asta îmi spune multe despre bărbăţia
unora. Hmmm… Si eu sunt doar o purtătoare de tocuri! Ei ar trebui să ştie că
sora afurisitei nici măcar nu o va întreba pe afurisită dacă îi primeşte în
examen pentru că ştie cât de tare îi detestă afurisita pe aceşti academic
wannabes şi va face o istericală. Iar afurisita preferă să vorbească despre
câte-n lună şi stele cu sora ei şi nu despre tot felul de şefuţi cărora le
lipseşte o hârtie de la dosarul pe care şi-l doresc impecabil şi năucitor
pentru cei care nu cunosc cum stau trebuşoarele printre inteligentia locală.
Si, uite, cum situaţia lor s-a înrăutăţit datorită prostiei pantagruelice,
laşităţii şi disperării de a dovedi că avem “cunoştinţele” potrivite.
Si, uite, cum eu, la rândul meu, stau şi mă minunez
de ce până la terminarea liceului se pompează în copii cunoştinţe, ore în
particular, profesorii au nişte pretenţii ca pentru viitori oameni de ştiinţă.
Aceşti copii care nu au copilărie, alergând
ca nişte bezmetici între orele în particular, tot felul de activităţi, presaţi
de pretenţiile şi aşteptările tuturor de a dovedi că POT. Iar eu, la
universitate, ajung să am de-a face cu aceşti bipezi prostănaci cu creiere de
găină care şi-au pierdut cotcodăceala. Să-mi explice şi mie cineva! Poate ar
trebui să mă mut la maternitate, pentru că după cum evoluează lucrurile, am
impresia, că, pe măsură ce îmbătrânesc, oamenii devin tot mai idioţi.
Si acum, pentru voi, cei care încercaţi să daţi de
mine prin cele mai nepotrivite mijloace: nu o mai sunaţi pe sora mea, nu îmi
scrieţi pe Facebook în privat (vă asigur că block e următorul pas), nu
încercaţi să obţineţi numărul meu de telefon de la X, Y sau Z pentru că nu
aveţi nicio şansă procedând astfel! Mă irită doar ideea de a comunica cu nişte
anonimi neînsemnaţi. Aruncaţi o privire pe orar şi, sigur, mă găsiţi acolo,
doar acolo unde sunt dispusă să comunic cu voi : la şcoală! Stiţi voi,
complexul acela de clădiri de lângă cimitir, unde vom ajunge toţi, indiferent
că voi veţi avea 10 diplome în plus! Dar mie nu îmi va păsa pentru că eu voi fi
fericită purtând perechea preferată de stiletto! Uite, ce înseamnă să mai
citeşti şi tu ceva pe lumea asta - “The Life-Changing Magic of Not Giving a
F**k”!
M.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu