Dreptul de a fi diferit...

Cine eşti tu să îţi arogi dreptul de a-mi lua mie dreptul de a fi diferit? Cine eşti tu să dictezi cum trebuie să fiu? Cine eşti tu să îmi spui cum trebuie să mă îmbrac, să vorbesc sau să mă comport? Eşti un nimeni, o făptură minusculă, josnică şi revoltător de rea.

Intr-una din zilele de dinainte de fantasticele sărbători, eram la coadă într-un supermarket. In faţa mea erau două fete cu pielea negricioasă, de etnie rromă, care cumpăraseră o periuţă de dinţi şi un pachet de biscuiţi. Au înmânat cucoanei firoscoase de la casă o banconotă de 100 lei şi a început circul. Graţioasa de vârstă mijlocie a început să se răţoiască la cele două fete că nu are să le dea rest, de ce au pretenţii la rest când ele însele nu au bani mici şi că ele ştiu doar să cerşească. Una dintre cele două fete se îndepărtase jenată, în timp ce lumea stătea la coadă fără să zică nimic. Si nu m-am putut abţine. Nu m-am putut abţine! Mi s-a părut revoltătoare umilinţa la care au fost supuse cele două fete de o reprezentantă a rasei albe, pure, pristine şi veşnic corecte. Am întrebat-o dacă ar fi procedat la fel şi cu mine şi mi-a răspuns “Nu se pune!”. Adică cum nu se pune, cloşcă roşcată? Adică eu sunt mai altfel decât cele două? Prin ce? Nu respiră şi ele la fel ca mine? Nu simt şi ele la fel ca mine? Nu sunt şi ele fiinţe ca mine? Adică eu sunt mai specială pentru că am pielea mai albă şi am infinit mai multe oportunităţi decât cele două fete ostracizate? Cucoană patentată, poate ar fi trebuit să îţi spun că mă agresai vizual cu permanentul tău roşcat, ghearele ieftine strălucitoare şi lungi şi cu privirea de o răutate incredibilă! Dar cel mai mult m-ai agresat prin atitudinea pe care ai avut-o faţă de nişte semeni. Nişte semeni diferiţi. Da. Diferiţi. Dar tu te scalzi în hăul călduţ al ordinarului şi comunului, aşa că nu ai fi putut să mă înţelegi!

De ce este o crimă a fi diferit? De ce trebuie să fim toţi la fel? Cine sunt oamenii aceştia care dictează? Cine? David, clasa a II-a, e cuminte, învaţă, e educat, poartă uniformă, nu e obraznic şi nesimţit. Defectul lui este că are părul mai lung decât norma, iar doamnei nu îi place. Dar care este norma? Părul scurt, tuns milităreşte, că doar trebuie să dovedească că ce? Că e leneş şi nu se spală în fiecare zi pe cap? Că e mai uşor pentru părinţi? Că e la fel ca toată lumea? David e nepotul meu şi nu va fi NICIODATA LA FEL CA TOATA LUMEA! Eu nu am fost educată să fiu la fel, să copiez, să accept orice prostie, să mă supun, dând ca o oaie din cap, să nu am păreri şi idei proprii. Am fost crescută să fiu vocală, să fiu diferită şi îmi place acest lucru la nebunie.  Am fost crescută să accept diversitatea şi diferitul, să accept că oamenii diferiţi sunt interesanţi şi mult mai buni decât cei care ştiu doar să se supună normelor şi să îşi atingă scopurile acceptând lucruri de neacceptat şi pupând dosuri cât mai mari. 

De ce este atât de greşit să fii diferit? De ce trebuie să accepţi ce ţi se spune de către nu ştiu care învăţat fandosit? De ce nu ai voie să încerci, să experimentezi dacă ceea ce este  bine pentru majoritatea nu este bine pentru tine? De ce ar fi o greşeală să crezi în homeopatie şi medicina germanică când zeci de doctori fac coadă la cabinetele de homeopatie sau de celălalt tip? Pentru ei şi copiii lor. Pentru pacienţi există doar medicamente şi extirpare. De ce să nu încerci altceva când o nemernică îmbrăcată în alb îţi spune că vei muri de cancer, dar tu, totuşi, după atâţia ani eşti printre cei vii? După ce o jumătate de an ai fost ca paralizat, ţi-ai dat seama că există alternative. Multe. Altele decât cele sugerate de nişte ipocriţi. Cei care consideră că este bine doar cum procedează ei, cum gândesc ei, cum trăiesc ei.

Este dreptul tău de a fi diferit, de a încerca tot ce se poate, de a încerca diferitul şi de a nu te lăsa umilit şi călcat în picioare de nişte legiuitori autoproclamaţi. Obişnuiţii acestei lumi cumplit de obişnuite, lipsită de imaginaţie, de empatie, pasiune. Lipsită de iubire. Pentru că a accepta diferitul ţine de iubire. O mare iubire.

M.