Timpul, este, de multe ori, acest iubit neiertător,
parşiv, învăluitor dar veşnic prezent şi grăbit. Il simţi cum se grăbeşte, cum
vrea să scape, cum inventează scuze, cum se furişează cu zâmbetul lui larg pe
faţa nevăzută a eternităţii. Mai demult, mi se părea mai prietenos, mai cald,
mai blând, dar acum a devenit un răutăcios, ironic şi lipsit de subtilitate.
Dar am învăţat să îl accept, aşa cum e el, un mic mincinos, să-i râd în faţă,
şoptindu-i suav că acum mă iubesc mai mult decât mă iubeam. Eu pe mine. Eu şi
cu mine. Acum mă cunosc pe mine, îmi cunosc trupul, ştiu ce vreau, ştiu ce nu
vreau, ştiu ce îmi place, ştiu ce nu îmi place, ştiu ce pot să accept, ştiu ce
nu pot să accept, ştiu cum sunt, dar mai ştiu şi cum pot să fiu.
Sursa: arhiva personala
Stiu cine
sunt, ştiu cine nu sunt. Pot să aleg, pot să fac alegeri şi să nu le regret
pentru că acum sunt această femeie fenomenală. Nu mai sunt o căprioară
speriată. Nu mai trebuie să dovedesc nimic nimănui. Deşi nu mă veţi crede, secretul
meu sunt braţele mele, trupul meu, atingerea mea, paşii mei, curbura buzelor
mele. Pentru că sunt o femeie. Fenomenal de femeie. Aceasta sunt eu. Secretul
meu este focul ochilor mei, albeaţa dinţilor mei, buzele mele roşii, şoaptele
mele, bucuria din mersul meu. Sunt sigură că bărbaţii se întreabă ce văd la
mine. Incearcă atât de mult, dar nu pot să atingă misterul meu interior. Dacă încerc
să le arăt, ei spun că nu pot să vadă. Dar e acolo. Soarele din zâmbetul meu,
curbura spatelui meu, graţia mea, tic-tac-ul tocurilor mele, părul meu, palmele
mele, nevoia ta de a avea atenţia mea. Pentru că sunt, pur şi simplu, o femeie,
fenomenal de femeie. Acum, poate veţi înţelege de ce nu voi sta cu capul plecat,
nu voi striga sau voi încerca să demonstrez cu orice preţ că sunt femeie. Nu
trebuie să dovedesc sau să vorbesc tare. Sunt eu, doar eu, fenomenal de femeie.
M.
P.S.
Ascultaţi-o pe Maya Angelou şi a ei “Phenomenal Woman”. 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu