Sylvia Plath şi o zi …oarecare

Dacă nu ai gândi, ai fi mult mai fericită…fără gânduri care să te macine în fiecare noapte, gânduri ale greşelilor tale, trecute şi prezente. Nu te-ai gândi că nu poţi citi toate cărţile pe care ai vrea să le citeşti, că nu poţi fi ca toţi oamenii pe care îi placi şi să trăieşti toate vieţile pe care doreşti să le trăieşti. Nu te-ai gândi că eşti îngrozitor de limitată. 

Dacă nu ai gândi, nu ai fi geloasă pe cei care scriu mai bine decât tine, desenează mai bine decât tine, arată mai bine ca tine, trăiesc mai bine ca tine şi iubesc mai bine ca tine. Dacă nu ai gândi, ai putea să guşti fericirea în fiecare zi şi nu ţi-ar fi frică să experimentezi durerea. Dacă nu ai gândi, nu ţi-ai dori lucrurile care te vor distruge într-un final. Dacă nu ai gândi, nu ţi-ai dori să fii sărutată ca să vezi cât eşti de importantă. Dacă nu ai gândi, probabil nu ai dori totul şi, probabil, nu ai fi atât de periculos de aproape de a nu-ţi dori nimic. Dacă nu ai gândi, liniştea nu ţi-ar părea atât de tristă, Propria ta linişte. Dacă nu ai gândi, nu ai iubi oamenii prea mult sau deloc. Dacă nu ai gândi, nu te-ai simţi nepotrivită. Dacă nu ai gândi, nu ai vrea să fii totul. Dacă nu ai gândi, nu ţi-ai face probleme că eşti diferită când toate fetele sunt la fel.  Dacă nu ai gândi, nu ai fi deşteaptă şi cinică ca naiba. Doar dacă nu ai gândi…dar gândeşti…

M.