Love...

 “Love”.  Este "doar" un film proiectat (în afara competiţiei) la Festivalul de film de la Cannes şi lansat printr-o campanie de marketing axată pe latura pornografică. Filmul începe cu o lentoare aproape năucitoare, şocantă. Apoi, totul devine brusc, accelerat.  M-a dat peste cap. Un pic. Nu pentru că e interzis sub 18 ani. Oricum am împlinit fabuloasa vârstă de 18 ani în secolul trecut. Nu pentru că e un film francez vorbit în engleză. Nu pentru scenele de sex. Mult, mult sex. Sex nesimulat. Nu pentru că e sumbru pe alocuri. Nu pentru nuditatea, uneori, gratuită. Nu pentru o anumită violenţă. Carnală. Ci pentru că m-a făcut să mă întreb. Ce e iubirea? Ce e dragostea? Ce e raţiunea? Ce înseamnă să iubeşti? Ce înseamnă să accepţi? Ce înseamnă să te dăruieşti? Ce înseamnă să dăruieşti? Ce înseamnă să depăşeşti anumite limite? Unde se opreşte iubirea şi unde începe raţionalul? Când crezi că iubeşti atât de mult încât să accepţi tot? Iar dacă te opreşti şi gândeşti, înseamnă că nu ai iubit sau nu iubeşti destul? Ar trebui să accepţi tot din partea celuilalt? Ar trebui să nu pui întrebări? Ar trebui doar să te laşi purtat de dorinţă? Care e diferenţa dintre iubire şi dorinţă? Dacă doreşti, iubeşti? Sau doar îţi satifaci o dorinţă trecătoare? Poţi să gândeşti şi să iubeşti în acelaşi timp? Are iubirea vreo limită? Este permis orice atunci când iubeşti? Cine stabileşte regulile? Ce este permis şi ce nu este permis? Ei, uite…m-am trezit într-un alt secol şi nu ştiu ce să răspund.

M.