Lord Byron, dragul de
el, a fost un poet englez. Un lord frumos şi extravagant. Dar eu nu vreau să vorbesc despre el, ci despre byron, trupa aceea fantastică de rock alternativ
care cântă despre “30 de secunde de faimă”, “perfect”, “a kind of alchemy” şi
drama drama drama. Ce îmi place mie. Da, este una dintre foarte puţinele
postări în care ridic în slăvi pe cineva. Dar ei… byron înseamnă Dan Byron
(voce, chitară, flaut), 6fingers (clape, backing vocals), Lázló Demeter (bass)
Si Dan Georgescu (tobe). Poate că nu sunt eu fantastica expertă, dar cred că
aseară au cântat “alchemic” şi au transformat o seară insipidă de vineri într-o
seară magică. Aşa mi s-a părut mie. Mi-au plăcut la nebunie! Pentru că sunt
foarte talentaţi, devotaţi, revigoranţi şi profesionişti. Si arată bine, de ce
să nu recunosc? Nu sunt deloc genul acela de “bad boys not giving a shit”, îndrăgostiţi
de propria persoană, plini de tatuaje cu
mesaje de neînţeles, ci sunt nişte tipi absolut normali (dacă aş putea să definesc
normalitatea într-o lume anormală). Chill toată lumea…doi dintre ei au bărbi, căci am înţeles că dacă
nu ai barbă şi cel puţin un tatuaj, nu exişti…
Dar nu comuni pentru că ei au
acel ceva care lipseşte multora de pe scena muzicală românească: talent cu
carul. Si încă ceva: bun simţ. Tipii ăştia aproape că m-au făcut să-mi doresc “…I
were a gravedigger, / I’m sure I would cherish life more!” (e bine să mi se aducă aminte din când în când
că doar anumite persoane şi extrem de puţine lucruri contează) şi nu are nici
un rost “to measure the ethics” pentru că oricum oile “privesc nutreţul cu
multă poftă”. Dar, la final “totul e minunat” cu “oile placide” care “s-au
aşternut la iernat” cum zice vocalistul cu vocea lui superbă. Si voi încheia, parafrazându-l pe Lord Byron “[they] walk
in beauty, like the night / Of cloudless
climes and starry skies;” Aşa i-am văzut eu.
Sursa: http://byronmusic.ro/gallery/octombrie-2015/
M.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu