Cum învăţ (încă) să fac faţă “urâcioşilor”…

În engleză se numesc “haters”,  dar nu am reuşit să găsesc o traducere pe măsură, prin urmare îi voi numi “urâcioşi”. De curând, cineva, un anonim (desigur sub scutul călduţ al anonimatului) a comentat o postare de a mea: “…exprimare care sună a râgâială... o anostă mediocră care se dă profesoară…” Ooook. La început am fost de-a dreptul furioasă, apoi tristă, iar în final nu prea mi-a mai pasat. Pentru că eu ştiu că nu sunt nici anostă, nici mediocră, nu râgâi niciodată şi chiar sunt profesoară. Chiar sunt! Ah! Si aş fi preferat să lase profesia mea la o parte şi să comenteze statutul meu de blogger. Dar, na!

Mi-am dat seama că indiferent ce fac sau cât de bine fac acel lucru, va fi întotdeauna cineva care îmi va strica ziua, aşa că e important pentru mine să învăţ cum să fac faţă “urâcioşilor”. Urâcioşii sunt oameni care urăsc! Aşa că mă întreb cum să abordez ura lor.

Îi ignor. Ştiu. E mult mai uşor să spun decât să fac, dar este una dintre cele mai bune modalităţi de a face faţă urâcioşilor. Chiar nu pot să acord atenţie tuturor lucrurilor pe care oamenii le spun. Dacă mă gândesc prea mult la aceste lucruri, voi ajunge să cred toate lucrurile negative pe care aceste persoane le spun despre mine. Când urâcioşii urăsc şi ceea ce spun nu este nici critică constructivă nici feedback pozitiv, nu are nicio valoare pentru viaţa mea. Urâcioşii vor spune lucruri care doar îmi vor strica ziua, aşa că cel mai bine este să îi ignor.

Să fiu sceptică. Câteodată am probleme  în a face diferenţa dintre criticile constructive şi ura pură deoarece s-ar putea să existe un grăunte de adevăr în spusele lor. In acest caz,ar trebui să ascult ce vor să spună, dar să nu pun la inimă. Să iau în considerare doar cuvintele, iar dacă acestea nu merită, să le ignor.

Să nu atac. Când un urâcios urăşte, acesta aşteaptă un răspuns, altfel nu şi-ar fi făcut cunoscute sentimentele. Dacă atac, îi ofer ceea ce vrea, iar el/ea nu merită nici timpul nici energia mea. Nu încerc să mă gândesc că un comentariu şmecher îi va ruşina. Credeţi-mă, în final, urâcioşii ajung să se facă de ruşine fără niciun ajutor.  Dacă răspund folosind cuvinte la fel de urâte, voi ajunge la nivelul lor şi chiar nu este drăguţ!

Să nu îmi cer iertare. Dacă un urâcios mă urăşte atât de tare şi comentează folosind înjurături, cuvinte urâte şi îmi cere să mă explic, nu o voi face! Nu le datorez absolut nimic! Nu îmi cer iertare! Dacă ei doresc să se facă auziţi, trebuie să mă abordeze într-o manieră corectă.

Să nu încerc să mulţumesc pe toată lumea. Orice aş face, cineva mă va urî. Dacă aleg dreapta, oamenii o iau razna. Dacă aleg stânga, la fel. Nu voi încerca să îi mulţumesc pe urâcioşi doar ca să le fac pe plac. Unde va duce acest lucru? La mai mulţi oameni care vor urî. Nu toată lumea mă place şi cu cât accept mai repede acest lucru cu atât mă voi simţi mai bine.  Trebuie să fiu eu însămi. Eu.

Să îi ador. Nu literal. Urâcioşii urăsc pentru că undeva în adâncul lor sunt invidioşi (cu toată lipsa de modestie).  Nu îmi place să fiu descurajată sau criticată dar dacă sunt, înseamnă că tot fac ceva bine. Dacă nu ar fi urâcioşii, nu aş şti acest lucru.

Haters Gonna Hate. Uite! Am spus-o! Urâcioşii vor urî, iar eu nu pot schimba acest lucru! Dacă îmi repet acest lucru, nu mă doare atât de tare când urâcioşii îşi practică meseria.

M.