Vara asta minunată şi sofisticată…Ce mai vreau eu de
la ea? Nu prea mai am ce să-i cer. Adevărul e că am parte de TOT: goliciune pe
toate canalele, supape desfundate, terase, bicepşi, tricepşi, patrucepşi, trupuri,
trupuleţe, unduieli şi poticneli, costumaşe de baie cu franjuri, fără franjuri,
deux pieces, sau une piece, bronz mortal şi transpiraţie din abundenţă. Dar
dacă le stă atât de bine, spălaţi sau nespălaţi, cine sunt eu să mârâi?
Ce vreau eu să îţi cer, draga mea vară fantastică,
sunt mai MULTE TATUAJE! Deoarece nu sunt destule. Dacă tot îmi arată
splendoarea trupurilor atinse de razele soarelui, periate, făcute sau nefăcute,
de ce nu mi-ar arăta mai multe tatuaje? Deoarece am observat că tatuajul a
devenit acest accesoriu banal şi comun, pentru că toţi au câte unul.
M-am gândit la motivele pentru care mi-aş face un
tatuaj şi am descoperit doar unul: tatuajul respectiv ar trebui să REPREZINTE
CEVA pentru mine, acum dar şi când voi fi o babă cotoroanţă de 100 de ani. Dacă
acum mi-aş trânti un tatuaj cu “Te iubesc, Grig”, poate l-aş putea schimba în “Te
iubesc, Grigore” dacă Grig dispare din peisaj. Dar după aia? Sau să îmi fac o
inimă. Mă gândesc că la 100 de ani inima aceea va arăta ca o măslină stafidită,
neagră de supărare. Pentru că orice ai face, pielea se încreţeşte la bătrâneţe
şi nu ştiu cât este de atrăgător să ai o mânuţă sau un poponeţ fleaşcă tatuat. Pentru
că ar trebui să te gândeşti înainte de a lua decizia să te tatuezi. Poate că
acum “Mari” este zâna inimii tale, vine “Maria”, urmează “Mariana”. Dar dacă te
îndrăgosteşti de Rozi?
Nu
sunt împotriva tatuajelor. Chiar îmi plac. Ce nu îmi place este această idee stupidă
că tatuajul te scoate din anonimat, devii cool şi “rău”, atrăgător şi super
şmecher. Toată lumea e cu tatuajul la purtător. Ce mare e foamea după
celebritate, băgat în seamă şi statut de bad, bad, bad! Mie nu mi se pare că
eşti mai cool sau mai şmecher doar dacă ţi-ai tatuat spăticu. Deschide gura şi
zi ceva, fă ceva, după aia mai vorbim. Dacă vrei să fii Kat Von D sau Paul
Timman (face nişte fluturi fantastici), Ami James, Chris Garver, trebuie să ai
şi atitudinea lor. Iţi permiţi? Hmmmm…. Toţi aceşti tattoo artists sunt cool şi
au succes tocmai datorită atitudinii şi stilului de viaţă pe care şi l-au
asumat. Tu ţi le asumi? Mă îndoiesc. Când purtarea ta, stilul tău de viaţă,
muzica pe care o asculţi te trădează, ce rost are să mai înduri suferinţa unui
tatuaj? Când în playlistul tău tronează Sălămel sau Cârnăţel şi nu ştiu care de
la Craiova sau Vâlcea (am uitat), când ţi-ai luat full cap doar să te apere de
soare, la ce să îţi pui ditamai şarpele veninos pe trup? Ha? Tu nu ştii să
scrii sau să citeşti corect româneşte, dar ai tatuaje în chineză, vreun mesaj
deep de prin Tibet sau un citat mişto din latină. Flagrante delicto. Nu înţeleg
de ce nu îţi pui un cârnaţ bănăţean (ai modelul la Lidl) sau o plăcintă uriaşă.
Acum,
crede-mă Andreea Raicu arată superb cu “serendipity” cu tot, dar tu nu arăţi. Pentru
că nu eşti delicată, eşti cam plastică şi un pic cam trashy (a se înţelege
jegoasă). Dar m-am prins. Greu, dar totuşi…Te duci la “ştrand” şi îţi pui
pozele pe Facebook sau Instagram, având grijă să arăţi desenele. Aia da! Cam
câte like-uri aduni? Multe? Il întreci pe Justin Bieber aka Bibanu’? Că şi el
vrea să ne convingă că a devenit un bărbăţel pe cinste.
Repet. Imi plac tatuajele. Tatuajele profesioniste,
colorate, tatuajele care îl reprezintă pe purtător. Imi place Angelina Jolie
pentru că şi-a tatuat coordonatele geografice ale locaţiilor unde s-au născut
copiii, îmi place Justin Theroux pentru spatele lui mortal, îmi place Beckham
(uite, îmi place un fotbalist) şi mesajele lui, o ador pe Kat Von D cu stelele,
mâţa şi linia ei de cosmetice. Am aflat şi de un medic care tatuează persoane
care suferă de depigmentarea pielii. Dar tatuajele ieftine, aruncate pe pectorali,
bicepşi, picioruşe de culturist, mânuţe care nu se apropie de corp sunt oh,
atât de relevante pentru personalitatea celui care le-a comandat. Cam ce mesaj
mi-ar putea transmite ditamai tigroiu urlând pe un pectoral alături de o
lebădă? Au! Mi-e foame! Sau stelele pe braţele de balerină ale unui culturist?
Drăguţ! Un suflet tandru ascuns într-un corp de urangutan. Pulbere de stele!
Vai
de mine! Am uitat să menţionez, poate, cel mai important aspect! Durerea. Ar
trebui să mă trezesc la realitate şi să realizez chinurile facerii tatuajului.
Dar suferă, băieţii şi fătucile. Nu înţeleg de ce leşină când trebuie să doneze
sânge sau li se face rău când văd acul în mâna asistentei.
Eu recunosc că sunt fricoasă, că aş vrea să am un
elefănţel cu mine tot timpul dar nu mă pot hotărî. Dar am descoperit alte
tatuaje, temporare, cool şi funny.
Atât.
Aş vrea să vă mai spun că la noi sunt cam mulţi artişti care tatuează, dar ar
trebui să ştiţi că tatuajele nu ar trebui să fie nici ieftine şi nici uşor de
făcut. Este o artă, aşa că nu te lăsa amăgit de tot felul de desenatori. Si mai
trebuie să ştii că îndepărtarea unui tatuaj nu e o operaţie nici simplă, nici
ieftină şi nici lipsită de riscuri.
Vă
salut din lumea flash-tattoo-urilor. Et si omnes, sed non ego.
M.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu