Biciclişti, mămici, tătici, bunici, câini, parcuri şi terase…

Cred că e un melanj perfect. Dacă tot se vorbeşte de “biciclişti imbecili”, să vă spun şi nemulţumirile mele:

1.      De ce e lumea atât de revoltată împotriva bicicliştilor din urbe? Recunosc că unii dintre ei fac pe bicicliştii doar aşa de trend, dar… Cam pe unde să circule având în vedere că în acest oraş în top 5 pistele de biciclete sunt alandala construite (vezi - http://pierdutaprintrecuvinte.blogspot.ro/2015/03/biciclisti-si-bicicliste-uniti-va.html)? Ei chiar nu au drepturi? Si ei reprezintă o categorie în traffc şi de multe ori trebuie să se descurce cum pot. Si nu uitaţi incidentul de acum câteva săptămâni când bicicletele din faţa Parcului 1 Decembrie au fost aruncate pe şinele de tramvai. Halal cetăţeni model! Mda..la fel cum au smuls florile din faţa unei florării.

2.      De ce se vorbeşte despre mămici, tătici şi bunici revoltaţi? Eu sunt revoltată că aceste modele pentru odraslele lor nu ştiu să îşi înveţe progeniturile că există REGULI. Da, de la o vârstă mică. Că nu ai voie să smulgi flori (dar copilul e precoce şi are abilităţi extraordinare…la smuls), că nu ai voie să arunci hârtii pe jos, că nu ai voie să dai în animale, că nu ai voie să scuipi, că nu ai voie să mergi peste tot, că nu ai voie să distrugi leagănele din parc, că nu ai voie să fii pe terasă sau la nuntă după 10 seara, poluând fonic. La ora aceea copiii ar trebui să fie în pat, ascultând o poveste şi nu frecând vreo tabletă pe vreun scaun pe pietonală sau cârâind că mor de somn. Dar mami mai vrea să stea şi ea la lumina lunii să ne arate noua pereche de silicoane şi noul tatuaj. “Aşa mami!”

3.      De ce se vorbeşte despre atâtea interdicţii legate de parcuri? Parcurile noastre seamănă cu nişte zone abandonate pentru că în timpul zilei vei vedea pensionari cu nepoţii după ei, adăpostiţi la umbra vreunui pom, scuipând cu drag coji de seminţe pe jos, lingând vreun cornet de îngheţată al cărui ambalaj va ateriza lăngă coşul de gunoi că, de, sunt pensionari şi se mişcă mai greu sau ştergând la fund vreun copil care face pişu în nisip. In parcul copiilor vei găsi chiştoace de ţigări şi tot felul de reziduuri. Atunci aş vrea să se interzică fumatul şi mâncatul de seminţe şi alte resturi în aceste locuri astfel încât aceste vlăstare fragede să nu fie martore la apucăturile vicioase ale părinţilor grijulii. Eu nu am voie să îmi plimb câinele prin parc şi trebuie să îi pun botniţă, să am pungi, lopăţică şi carnetul de sănătate cu mine. Tot timpul. Dar aceşti părinţi, în afară de o goliciune debordantă (că e cald), pantaloni scurţi semănând cu pijamalele (aceia galbeni cu dungi), burţi pe afară, cafele, ţigări, înjurături au vreun certificat care să ateste că merită să fie în locul acela?

4.      De ce şoferii sunt aceşti cetăţeni atât de respectaţi? Din punctul meu de vedere (şi eu şofez) unii ar trebui interzişi pe viaţă. Pentru că sunt nişte amărâţi care sunt şi ei stăpâni pe ceva (pe un amărât de volan pe care îl învârt cum doresc ei) care nu respectă regulile, care desconsideră femeile la volan, zâmbind golăneşte, care au nişte maşini cât nişte tancuri dorind să compenseze alte “micimi”, care mănâncă noaptea la McNeill cu portierele deschise şi cu muzica urlând, care au degetul lipit de claxon, care se scobesc în nas la semafor aruncând ocheade şi replici “hei, mami”, care au nevoie de maşină până la brutăria din colţ că e prea mare efortul de a ne deplasa pe jos. Doar suntem bipezi, nu?

Da, există reguli. PENTRU TOTI, MARI SI MICI. Chiar dacă este vorba despre nişte copii, bunici, mămici sau tătici, biciclişti sau şoferi. Si nu mai vreau să aud replici “Dar e mic, nu ştie!” Cum nu ştie? Adică, să înţeleg că al tău copil nu pricepe lucruri? Copiii sunt nişte persoane inteligente, ei nu se nasc proşti. De vină sunt cei care îi cresc şi le este lene sau lehamite să le explice că în viaţă există reguli pe care TREBUIE să le respecte toată lumea. Dar cum ei nu le respectă şi nu le-au respectat niciodată…Dar tot nu înţeleg ceva. Din câte văd eu pe Facebook, cam toată lumea îşi petrece vacanţele în străinătate. Chiar nu au văzut pistele de biciclete de dincolo, felul în care lumea circulă, mici şi mari deopotrivă, fără urlete, fără mămici disperate şi urlătoare, fără copii agasanţi şi prost crescuţi?

Cred că ar trebui să înţeleagă nemulţumirile celorlalte categorii, precum bicicliştii şi posesorii de animale. La noi se comportă ca nişte fiinţe bolnave, fricoase şi de umbra lor, speriate la vederea căţelului meu de talie mică. Dar au drepturi. Aşa invoc şi eu dreptul de a avea drepturi în acest sat plin de drepturi.

M.