Si ele, coţofenele…

După cum am promis, urmează episodul dedicat lor, coţofenelor, aceste reprezentante ale sexului “frumos”. Deşi nu am înţeles niciodată la ce se referă adjectivul “frumos”. Pentru că nu pot să îi las singuri pe cei din postarea anterioară (deşi au dat “like” chiar unii dintre tipologiile enunţate, dovedind  că miopia este gravă), azi voi vorbi cu galeşele mele surate.

Soro,

tu reprezinţi câteva tipuri:

Primul este cel al fetei ingénue, categoria 15-22-23 ani, cu nurii în floare, cu toate atu-urile la vedere, proaspătă (după caz) şi cu urme de inocenţă. Incerci să mă convingi că merită să te bag în seamă în calitate de surată, eşti botoasă cam tot timpul, plicitisită de viaţa asta grea, nu prea ai chef de nimic, vorbeşti urât, folosind expresii tipic masculine cu toate că tu NU eşti posesoare de aşa ceva, părinţii stau un pic în calea aspiraţiilor tale plaiboistice, ai poze de profil periculos de porno, mai ai un pic şi ne arăţi tot, postezi doar citate din morţi (iluştri la vremea lor) încercând să îmi atragi atenţia asupra adâncimii gândirii tale. Dar eu văd doar adâncimea decolteului din poze, buzoaiele ţuguiate, sprâncenele tatuate, ghearele pictate, genele ieftine ca nişte fluturi în tranzacţia spre moarte, privirea de mâţă plictisită şi neînţeleasă de sexul “urât”. Pot să spun sexul “urât” dacă noi suntem sexul “frumos”? Iţi plac mâţele în toate ipostazele pentru că şi tu aspiri să devii o felină sadea dar, deocamdată, printul leopard îţi dă doar acel aer ieftin şi mulat pe un corpuşor gata să se vândă şi nicidecum aerul de miau.

Nu prea faci distincţie între birt, saună, sală, şcoală, Republicii, bunici, părinţi. Tinuta ta este aceeaşi: ceva scurt, mulat până în fund (săracii bunicu’ şi tăticu’), decolteul mare (te înţeleg, este foarte cald pe la noi) şi nelipsitul make-up strident. Uuuuu….şi ochelarii de soare. Nu te condamn. Surorile Kardashian fac un sac de bani din acest exhibiţionism ieftin şi vulgar al unor popouri cât casa, buzoace ca nişte supape şi alte accesorii de-ale Evei. Incearcă şi tu, scumpo, şi vei deveni faimoasă, dar mai târziu să nu cârăi că nu te vrea niciunul de soaţă. Stii tu, bărbaţii vor să se însoare cu nişte sfinte nepătate.

Urmează cealaltă categorie de vârstă, un pic nesigură pe ea. Te-ai căsătorit, eşti fericită dar ceva lipseşte. Probabil este mai greu la început până te obişnuieşti cu cerinţele alesului pe care mămuca l-a ţinut în puf. Mâncărica mâncărică, cămăşuţa cămăşuţă, servitul servit. Dar, din dragoste faci totul şi încerci să te ridici la înălţimea mămicii. Sper că mămicile pe care le cunosc eu nu vor deveni nişte soacre acre care să le chinuie pe bietele fete pentru că le-au furat odorul de băiat.

Ultima categorie este categoria grea. La propriu şi la figurat. Majoritatea mame, căsătorite, acre, veninoase, cârcotaşe şi periculoase. Invidia atinge cote pantagruelice datorită competiţiei între plozi, jigneşti cu bună ştiinţă, faci observaţii celorlalţi copii fără să observi dezordinea din ograda ta, dai sfaturi pe care tu nu le urmezi, judeci mamele care nu stau cu lăpticu 24 din 24 lângă plozi şi au nişte soţi care trăiesc în secolul acesta şi nu în celălalt şi vrei să mă convingi cât de binecuvântată eşti că ai dat peste o asemenea comoară de bărbăţel. Pe care eu îl văd prin oraş, cu băieţii. Si tu stai acasă să păzeşti gospodăria. Că tu nu eşti de scos. El face banul, el îl cheltuie. Mda…mă lipsesc de o asemenea binecuvântare. Când te scoate pe centru, el merge înainte ca un boss şi tu îţi accepţi condiţia de umilă şi stai în spatele lui. Si, bineînţeles, el are dreptate în toate. Dar tu îţi iei revanşa în faţa celorlate surate jucând un teatru fantastic, iar la sfârşitul zilei acestora mai că le vine să îşi roadă unghiile de necaz. Aaaa…şi deşi pe degetul tău tronează ditamai verigheta de un kilogram, vrei cu orice preţ să ţi se facă complimente (dar nu le primeşti acasă, draga mea?), te bagi în seamă pe lângă tot felul de indivizi şi le faci viaţa amară celor singure şi drăguţe. Care au făcut o alegere. Dar tu ţii să le aduci aminte constant cât de searbădă este viaţa lor în comparaţie cu tărâmul tău de basm cu dovleci şi iubire cu ţârâita. Si nici măcar nu poţi să îţi iei un ruj mai acătării fără să îl consulţi pe “iubi”.

Această imagine îmi sugerează reversul imaginii evoluţiei speciei. Dar, probabil, aşa am fost programate genetic şi nu ştiu cât mai trebuie să suportăm din cauza acestei Eve care a încălcat porunca. Dar voi continua să mă extaziez în faţa unei perechi de stiletto fără să cer aprobare, să mănânc salată şi nu mâncărică gătită de mine, să îmi iau câte rujuri îmi doreşte inimioara, să ies cu cine vreau eu, să am poze de profil lipsite de sex appeal şi să spun ceea ce gândesc oricui fără să mă gândesc că mâine va sta bosumflat şi va trebui să îi fac pe plac până la sfântul aşteaptă.

Un bisous gratuit.

M.

P.S. Totul ţine de alegeri. Crede-mă.