Blogger Widgets
Se afișează postările cu eticheta Romania. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Romania. Afișați toate postările

luni, 1 decembrie 2025

Ai mei...

 La un moment dat am scris un fragmenţel numit “Dorul dintre două lumi…” în care îmi doream un inel fermecat. Un inel care să reuşească să înghesuie într-o valiză tot ce iubesc. Poate că iubesc prea mulţi oameni, lucruri şi de aceea nu încap nicăieri. Mi se face dor de ducă dar vreau să şi rămân. Vreau să văd lumea, dar, în acelaşi timp, vreau să petrec tot timpul din lume cu cei pe care îi iubesc. Cei pe care nu pot să îi înghesui în valiză pentru că îi iubesc prea mult. Plec de multe ori dar mă întorc mereu. Mereu aici, în ţara mea. Cu ei, ai mei. Ei… Burebista, Decebal, Ștefan cel Mare, Nicolae Basarab, Dimitrie Cantemir, Gheorghe Asachi, Mihai Viteazul, Constantin Brâncoveanu, Alexandru Ioan Cuza, Horea, Carol I, Aurel Vlaicu, Cantacuzino, Mihail Kogălniceanu, Mihai Eminescu, Ion Creangă, Ioan Luca Caragiale, Regina Maria a României, Constantin Brâncuşi, Ciprian Porumbescu, George Enescu, Tristan Tzara, Eugène Ionesco, Nicolae Iorga, Corneliu Baba, Ștefan Luchian, Nicolae Tonitza, Nicolae Grigorescu, Theodor Aman, Sergiu Celibidache, Herta Müller, Lucian Blaga, Mircea Eliade, Nicolae Steinhardt, Nichita Stănescu, Mircea Cărtărescu, Nadia Comăneci, Mircea Cantor, Emil Cioran, Simona Halep, David Popovici, Gheorghe Hagi, Constantin Noica, Mihail Sebastian, Ivan Patzaichin, Doina Melinte, Daniela Silivaş, Henri Coandă, Gheorghe Brătianu, Iuliu Maniu, Ilie Năstase, Titu Maiorescu, Victor Babeş, Marin Preda, Dumitru Prunariu, George Călinescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Carol Davila, Ana Aslan, Anghel Saligny, Grigore Moisil, Spiru Haret, Amza Pellea, Marcel Iureş, Ștefan Iordache, MariaTănase, Carmen Galin, Ion Popescu-Gopo, Alina Cojocaru, Adrian Ghenie, Petre Ţuţea, Monica Lovinescu, Ioana Celibidache, Ana Blandiana, Anca Parghel, infinitul românesc… Oamenii obișnuiți. Cei care dau tot ce au mai bun. Cei care tratează pe toată lumea cu respect și demnitate. Cei care încearcă să-i facă pe ceilalți fericiți și împliniți. Cei care iau întotdeauna în considerare întregul și nu doar partea lor. Ei sunt oamenii mei.


Sursa: https://www.urban.ro/mircea-cantor-genti-dior/

La mulţi ani, România!
M. #pierdutaprintrecuvinte✒

duminică, 1 decembrie 2024

Ţara mea de taină…

 

Ţara mea  ... eşti locul unde m-am născut. Eşti locul unde sunt toţi ai mei, părinţii mei, prietenii mei, oamenii pe care îi iubesc, oamenii mei. Ţara mea,  eşti o hartă a vechilor trasee sinuoase, pe care, din copilărie, am călcat fără pauză, pe care stau vechii copaci familiari. Ţara mea, eşti în inima mea, în sangele meu, în sufletul meu. În aceste locuri unde, câteodată, soarele își pierde inima, am trăit primele emoţii, am învățat să visez.  

Sursa: Delia Tirla | "Măiastra". Finished painting. Acrylic on wood. #maiastra #acrylic #paintings #paintonwood #wings #art #artist #artistsofinstagram... | Instagram

Am învăţat să îţi iubesc indiferenţa și tăcerea nesfârșită a câmpiilor, pădurile tale nesfârșite, sălbăticia ta. Am învăţat să-ţi iubesc pământul, aerul, apa, tăcerea, furia, înverşunarea, lumina, întunericul. Să îţi iubesc zilele şi nopţile. Să îţi iubesc nestatornicia. În ciuda furtunilor, frumuseţea ta rămâne cumva în acest pămant al bucuriei şi al tristeţii. Aşa va fi mereu. Un loc de dor, de taine, de tăcere. Continuă să trăiești. Să fii vie în tine, în noi. Te iubesc aşa cum eşti, aşa cum suntem.

LA MULŢI ANI, ROMȂNIA!

M. #pierdutaprintrecuvinte

miercuri, 1 decembrie 2021

Ţara mea...

Dar tu îți iubești țara? O întrebare înşelătoare. Răspunsul nu este ceea ce spui sau felul în care spui. Răspunsul se află în pauza dintre sfârșitul întrebării și începutul răspunsului. Dacă trebuie să te oprești și să te gândești la asta, atunci ai putea la fel de bine să spui nu. Aproape sigur că nu-ți iubești țara așa cum a vrut să spună persoana care a pus întrebarea.

Câteodată mă gândesc că ceea ce simt pentru ţara mea este o afinitate profundă deşi uneori dificilă. La sfârşitul unui an lung și controversat, nu cred că este surprinzător că am devenit dezamăgită de această poveste de dragoste deoarece mi-am dat seama că resentimentele mele înlocuiesc speranţa. Îmi dau seama că îmi place mai mult ceea ce a fost această țară în diferite momente din istorie: o învingătoare de tirani,  un promulgator al libertății. 


Sursa:  https://www.facebook.com/photo.php?fbid=350034795364729&set=pb.100010746336871.-2207520000..&type=3

Să-ți iubești țara înseamnă să-ți dorești să o vezi devenind cea mai bună versiune a ei însăși, să-i subliniezi eșecurile, să recunoști felul în care fiecare dintre noi am fost complici în a permite ca tot ce e mai rău să persiste. Să-ți iubești țara înseamnă să fii mândru de ea, dar și să nu-ți fie frică să-i confrunți problemele.

Dragostea nu este pasivă. A iubi această țară înseamnă a privi cu ochi limpezi promisiunile și felul în care aceste promisiuni sunt puse în practică, încercând să reduci decalajul dintre ele. Vreau să cred că suntem o națiune, aşa cum spune Bob Dylan „ocupați să ne naștem”. Dragostea înseamnă credință nu doar în trecut, ci și în viitor. Fără această credinţă suntem „ocupați să murim”.

La mulţi ani, România!

Cu drag,

Mira #pierdutaprintrecuvinte

 

marți, 1 decembrie 2020

LA MULŢI ANI, ROMÂNIA!

O țară atât de..... Mi se spunea în şcoală că seamănă cu un buchet de flori. Răspândită pe un tărâm unde cerul este mai senin, soarele mai luminos. Muzica ei răsună în mine, ca marea într-o cochilie.  Câteodată, sunt momente în care simt groază când nu văd drumul înapoi către tine ... Poate că nu aș fi cunoscut niciodată o asemenea dragoste, dacă nu aş fi fost departe de tine. Ţara mea  este o bucată de viață înfășurată în panglici de dragoste sau de durere; murmurul palmelor, cântecele banale, grădina, dezbrăcată de florile sale. 


Sursa:  http://ploaiadecuvinte.blogspot.com/2013/11/la-multi-ani-romania-mea.html

Ţara mea este o hartă a vechilor trasee sinuoase, pe care, din copilărie, am călcat fără pauză, pe care stau vechii copaci familiari. În aceste locuri unde, câteodată, soarele își pierde inima, am trăit primele emoţii, am învățat să visez.  Am învăţat să iubesc indiferenţa și tăcerea nesfârșită a câmpiilor ei, pădurile ei nesfârșite, sălbăticia ei. Am învăţat să-mi iubesc ţara, aşa cum este, aşa cum suntem.

LA MULŢI ANI, ROMÂNIA!

Mira #pierdutaprintrecuvinte