Ai vreodată zile în care emoțiile tale sunt mai aproape de suprafață decât de obicei - ca și atunci când cineva se uită urât la tine şi aproape că îţi provoacă vânătăi? În perioada dificilă pe care o trăim acum ca societate, știu că nu sunt singura care a avut mai multe din aceste zile decât de obicei în ultima vreme. Nu ştiu, acum mă simt la fel de fragilă ca şi frunza pe care am folosit-o pentru jurnalul meu foto de vineri.
De-a lungul anilor, am aflat că momentele de viață profundă ne permit să auzim o muzică mai intensă și să explorăm un sens mai profund pentru viața noastră. Aş putea numi această geografie fundamentală locul întâlnirii adevărate care este întotdeauna aproape, locul unde avem șansa de a ne descoperi umanitatea. Adesea, aceste momente sunt provocate de doze neașteptate de dragoste, suferință, frumusețe sau adevăr. Și în spatele fiecărei binecuvântări pe care nu o putem explica, un element nevăzut ne aduce împreună când suntem prea epuizați ca să rezistăm. Tot ceea ce este vizibil se ridică dintr-o forță mai mare, invizibilă, care aduce acest vizibil la existență. Sub fiecare act de curaj sau iubire, există un impuls de curaj și grijă care a trecut prin toți cei care au trăit vreodată.
Înainte de a ști ce este cu adevărat bunătatea, trebuie să pierzi, să simți că viitorul se dizolvă într-o clipă ca sarea într-o picătură de mare. Ce ai ținut în mână, ce ai numărat și ai salvat cu atenție, toate acestea trebuie să dispară ca să știi cât de pustiu poate fi peisajul între regiunile de bunătate. Înainte de a învăța gravitatea tandră a bunătății trebuie să călătorești cu mintea unde sunt acum cei care nu mai sunt aici. Trebuie să vezi că ai putea fi tu, cum erau și ei cineva care au călătorit prin noapte cu planuri și respirația simplă care îi ținea în viață. Înainte de a cunoaște bunătatea ca fiind cel mai profund lucru din interior, trebuie să cunoşti durerea ca fiind celălalt lucru profund. Trebuie să te trezești cu mâhnire. Trebuie să-i vorbești până când vocea ta prinde firul tuturor durerilor. Atunci doar bunătatea are sens, singura bunătate care ridică capul din mulțime. Când o găseşti, va merge cu tine peste tot, ca o umbră sau un prieten.
Fiţi buni, azi mai mult ca niciodată.
M. #pierdutaprintrecuvinte
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu