Înainte să mă trezesc, nemişcarea din aer s-a instalat într-o liniște pură precum roua. Zgomotul din timpul săptămânii este vizibil absent. Cafetiera împinge afară cu o forță ușoară ultimele picături din singurul lucru pe care îl știe. Lumina se agită brusc. O simt din interior. Copacii aplaudă vântul și zgomotele de vânt sărbătoresc. Aud clinchetul clopoţeilor de vânt de afară, dar calmul se întoarce. Își continuă marca de artă de performanță. Aud doar respiraţia lentă și leneșă din cealaltă cameră. De la locul meu preferat de lectură, unde mă găsești de obicei.
“Secrets” series
În astfel de începuturi de duminică tăcute, în liniștea spațiului cu vedere la
verdele vibrant de afară observ că păsările sunt absente. Căci duminica este un moment de odihnă, mă
gândesc. Un timp liber plătit de univers, menit să odihnească şi să reînnoiască
cântecul inspirat al păsărilor.
Deocamdată aud tăcere şi apoi vântul urmat de clopote şi apoi, tăcere.
Tăcerea fură spectacolul până la următorul act. Calm, frunzele se mișcă, se
mișcă pentru că suntem mereu în mişcare. Mişcarea şi liniștea mișcătoare. Picăturile
de cafea și picăturile de somn se reunesc în tăcere în această dimineaţă de
duminică.
Mintea mea este deodată limpede şi, după o lungă perioadă de tăcere, aud
cântecul păsărilor în depărtare. Speranţa mea s-a reînnoit.
M. #pierdutaprintrecuvinte
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu