Cred
că azi există puţini oameni care mai pot trezi emoţii personale. “A copia” este
“the new black” şi se pare că toată lumea este împăcată cu această idee. Ce mă
irită este faptul că exact persoanele care copiază sunt cele mai vocale,
opiniomane şi enervante creaturi. In loc să tacă şi să îşi vadă de copiatul
lor, ele continuă să atragă atenţia asupra lor, să se zbată ca nişte veveriţe
fără coadă care nu au reuşit să se angajeze pe postul de chelneriţe la ursul
care tocmai şi-a deschis terasă în poiană.
Aceste pupeze invidioase se doresc a
fi demne şi serioase spre deosebire de cele care, cică, nu sunt destul de demne
să facă parte din tagma preţioaselor. Aceste preţioase simandicoase nu se
sfiesc să întrebe cele mai delicate şi personale lucruri şi să te articuleze,
scurt, cu privire la nişte subiecte pe care eu, cel puţin, nu le voi dezbate
niciodată cu ele. Aşa cum pe mine nu mă interesează cine e soţul, iubitul,
amantul, ce maşini sau căruţe conduc respectivii, ce învârt şi ce dreg, cu cine
şi unde, aşa nu ar trebui să le intereseze nici pe ele cine, cum, când, unde şi
de ce. Cine, cum, când, unde şi de ce sunt cele mai enervante întrebări pe care
le pot primi din partea unor mierle gureşe lipsite de identitate, mieroase şi prefăcute.
Draga mea, cine este acel cineva, cum nu te priveşte pe tine, când doresc eu,
unde îmi face mie plăcere şi de ce pentru că aşa vreau eu. Pricepi? Dacă este
prea greu, înscrie-te la cursurile de bune maniere şi discreţie pe care le ţine un domn bursuc
lângă cel mai înalt copac din pădurea deasă. Ti-am dat un indiciu. Cel mai
înalt copac. Să nu te rătăceşti.
M.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu