Eu sunt fata aceea care plânge din
te miri ce. Aparent, sunt un pic mai mult diferită de alte persoane. Sunt
emotivă. Poate prea emotivă, dar m-am împăcat cu acest fel de-a fi de-al meu.
Din motive neştiute, de-a lungul timpului am făcut niste asociaţii tâmpe, aş spune, între cuvintele “sensibil” şi “slab”. De fiecare dată când cineva îmi spunea că sunt
prea sensibilă, îi aruncam o privire de moartă. Dar am început să accept că
sunt sensibilă şi că, de fapt, acesta este un lucru pozitiv şi nu ceva de care
să fug sau pe care să îl neg. Am început să privesc lucrurile bune care decurg
din a fi sensibil.
Eşti mult mai atent la detalii. Iţi
permite să observi lucruri pe care alţii le ignoră, subtilităţi sau schimbări
în jurul tău, oameni sau lucruri. Percepi mult mai bine lucrurile. Toată lumea
percepe sensibilitatea ca fiind doar o reflectare a emoţiilor, dar poţi să fii
sensibil şi când e vorba de senzaţii. Vezi culorile altfel, auzi lucrurile mult
mai clar şi simţi lucrurile mult mai profund. Fiind sensibil, doreşti să ai
rezultate. Vrei să fii un prieten bun, o fiică bună, un elev bun, o soţie bună,
să fii un om bun. Câteodată aceste lucruri te copleşesc, dar, în acelaşi timp,
te pot împinge să dai tot ce ai tu mai bun în tine. Dacă eşti sensibil, eşti
conştiincios. Incerci să faci ce este corect. Probabil că cel mai bun lucru în
a fi sensibil este abilitatea de a-i simţi pe ceilalţi. Preiei emoţiile lor
(plângi şi pentru ei, de exemplu) şi chiar simţi ce simte celălalt. Simţi adânc
şi mult. Unii ar putea considera că acest nivel de sensibilitate este un blestem.
Am fost unul dintre acei oameni. Am urât să fiu sensibilă. Dar încerc acum să
văd sensibilitatea mea ca o binefacere, ceva care îmi permite să fiu mai
aproape de alţii, mai aproape de emoţiile mele, şi cel mai important, să fiu eu
însămi, sinceră şi fără să îmi pară rău că plâng, că sufăr, că roşesc, că mă
bucur, că trăiesc. Si da, acum sensibilitatea este calitatea mea cea mai de
preţ, acel lucru care mă face diferită şi poate neînţeleasă într-o lume
insensibilă, o lume care dispreţuieşte lacrimile dar vrea să le vadă acolo, cum
se zbat în ochii fetei care îşi repetă în gând că nu va plânge. Nu acum.
Si
nu în faţa unei insensibile.
M.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu