Am tot auzit în ultima vreme că veveriţoilor, care,
cică au doar nevoi bazale, nu le plac veveriţele
gălăgioase, nu prea fac faţă deşteptelor şi sunt intimidaţi de cele educate. Până
la un punct înţeleg aceste lucruri şi îmi explic succesul unor veveriţe în a-şi
găsi soţi (e un fel de cursă cu obstacole, până la urmă) şi eşecul altora. Dar dacă
e adevărat ce se spune, unde sunt veveriţoii puternici care nu ar avea probleme
cu graţioasele enunţate mai sus? Există? Mai există? Sau sunt pe cale de
dispariţie la fel ca ursuleţii panda?
Dar cine sunt veveriţoii puternici? Sunt nişte animăluţe
rare, care nu se tem să aibă lângă ei veveriţe puternice, poate mai bune decât
ei şi care nu se sfiesc să certifice valoarea codatelor. Această tipologie nu
trăieşte cu frica tenebroasă că nu este destul de veveriţoi dacă domnişoara
veveriţă are şi ea un statut bine conturat, o carieră de succes, opinii şi
atitudine şi, da, are şi ea un nume. Veveriţoii puternici nu sunt cei care
epatează cu ghindele, copacul sau nucile.
Veveriţoii puternici ştiu să
surprindă şi pot să aprecieze valoarea veveriţei pe care o iubesc. Se
căsătoresc cu ea nu doar ca să îi dea un nume, nu doar ca să fie mama multor
veveriţe, ci pentru că sunt şi mândri de codata respectivă. Sunt foarte puţini
cei care reuşesc acest lucru. La un moment dat, un prieten veveriţoi a postat colecţia
veveriţei drăguţe şi talentate, comentând simplu că este mândru de ea. Mi s-a
părut una dintre cele mai frumoase declaraţii de dragoste, fără un million de
teiubesc-uri şi un catralion de “eşti viaţa mea, iubirea mea, soarele meu, scorbura
mea, ghinda mea”. Veveriţoii puternici nu se înconjoară de veveriţe care, în
ciuda aerului adolescentin, pufos şi, aşa, proaspăt dar efemer, pentru o ghindă,
nucă sau o coadă mai stufoasă, sunt doar capabile să ronţăie în tăcere, să fie
supuse, să dea din coadă alene sau să ridice lăbuţele ca într-o rugă la măria
sa veveriţoiul cel stufos. Veveriţoii puternici nu sunt disperaţi să pornească
la vânătoare de veveriţe gri, ci ştiu să se lase cuceriţi de veveriţele
siberiene. Veveriţoii puternici nu se tem să fie drăguţi, calzi, romantici, să
se prostească, să facă tumbe, să fie prieteni cu aricii şi să râdă cu gura până
la urechi. Nu au coşmaruri că cea de lângă ei e pasionată doar de statutul lor şi
nu de ei. Veveriţoii puternici nu miorlăie, ci spun verde în faţă ce cred. Veveriţoii
puternici pot să te facă cea mai frumoasă, iubită şi puternică veveriţă. Asta,
în cazul în care îi găseşti. Dar cum ghinzile s-au rărit din cauza veveriţelor
tot mai stufoase şi mai gri, au dispărut şi veveriţoii puternici. Acum îi
găseşti pe lângă tot felul de scorburi, leneşi, mulţumiţi şi comozi.
M.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu