Sunt foarte mulţi oameni care doresc cu ardoare sa
fie prietenii tuturor. Ei bine, eu nu vreau să fiu prietenă cu toată lumea. Nu am
chef, mi s-a acrit şi, sincer, nu vreau să am prieteni atât de mulţi.
Mi s-a spus că sunt drăguţă, simpatică, haioasă,
zăpăcită, agitată, uşor nebună, visătoare, complicată, sofisticată, obsedată de
pantofi, genţi şi rujurile YSL, creativă…Ah, şi mi s-a mai spus că sunt deşteaptă
şi asocială.Chiar aşa! Poate. Mă gândesc că astea or fi “calităţile” pentru
care nişte fătuţe, aşa, proaspete şi “curajoase”, doresc să fie “prietenele” mele. Nu ştiu,
fetelor. Poate vă roade curiozitatea. Dar, ştiţi, pe mine nu mă roade nimic şi
nu vreau să fiu prietena voastră. Faptul că avem cunoştinţe comune, mai
apropiate sau mai depărtate, nu ne face prietene şi nicidecum confidente.
Aceste cunoştinţe întâmplătoare nu ar trebui să reprezinte apanajul aroganţei cu
care mă întrebaţi lucruri stânjenitoare, zâmbetelor ironice şi atitudinii de
ţaţe care s-au întâlnit la o şuetă. Pardon…noi nu suntem în aceeaşi oală. Eu
pefer sushi, voi cred că preferaţi tocana, condimentată cu bârfe ieftine şi confesiuni
la ceas de seară, iar dacă vreţi ca eu să fiu leuşteanul care înnebuneşte urzeala
magică din oală, vă înşelaţi. Eu sunt o trufă. Intotdeauna. Opriţi-vă din a-mi
zâmbi tâmp şi complice! Noi nu suntem complice la NIMIC!
Probabil că acum sunt rea, veninoasă şi plină de
aere, dar nu mă deranjează. Cică fetele bune ajung în Rai (Există?), iar fetele
rele ajung unde doresc. Ha!
M.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu