Hei, #denissa! Eu sunt Mira. Ştii tu, tipa aia pe
care o placi în secret. Deşi, iniţial nu am vrut să îţi acord atât de multă
importanţă, postând doar pe Facebook o atenţionare (am postat public deşi eu nu
fac lucrul acesta de foarte multe ori), am hotărât să te imortalizez aici, pe
blog pentru că ….m-ai blocat pe Facebook. Uuuuu! Ţi-ai blocat sursa de chestiuţe
pe care tu le consideri “cool”. Mă gândesc că sunt cool din moment ce ţi-ai
permis să copiezi 7 postări de-ale mele, fără să menţionezi numele meu sau
blogul meu. Le-ai copiat pur şi simplu şi le-ai dat drumul pe Facebook, să se
reverse pe wall şi să îţi aducă nişte like-uri. De unde ştiu? Facebook este acest prieten neloial de foarte
multe ori iar unul dintre prietenii tăi este întâmplător un prieten/cititor
de-al meu. Şi uite-mă în situaţia ingrată de a scrie mesaje private (să ştii că eşti o “steluţă” pentru că eu
iniţiez conversaţii private pe FB doar cu persoane speciale din viaţa mea) în
care te rog frumos (tot eu) să nu mai copiezi. Iar tu…mă blochezi.
Sursa:http://chibi-bunny.deviantart.com/art/APH-Britannia-Angel-HOATA-131490405
#denissa, pentru mine eşti importantă doar dintr-o privinţă: m-ai citit.
Atât. În rest, nu mă interesezi absolut deloc. Ar trebui să mă legăn acum pe al
şaptelea nor pentru că ţi-a plăcut ce am scris, dar nu pot. Copiind şi asumându-ţi
identitatea mea ai devenit o HOAŢĂ! O hoaţă de cuvinte! Ai văzut filmul TheWords (Hoţul de cuvinte)? Uite, îţi spun eu despre ce e vorba. Este povestea
unui scriitor care nu îşi găseşte cuvintele, nu reuşeşte să le lege într-o
poveste care să îi aducă succesul, aprecierea oamenilor şi, bineînţeles, lumina
reflectoarelor. Într-o zi găseşte o geantă conţinând un manuscris. Îl citeşte,
îi place şi până la a-şi însuşi povestea e doar un pas. Este apreciat, propulsat
iar oamenii îi devorează scrierile. Dar…ştii, conştiinţa nu îi dă pace. Îşi dă
seama că pe cât de uşor a fost să urce acolo, în vârf, pe atât de uşor poate să
alunece înapoi, în anonimat, ba mai mult, să fie anulat ca scriitor. Tu ai conştiinţă? Eu am pentru că, uite, în
loc să dorm în această dimineaţă de duminică, port acest dialog stupid cu tine, #denissa,
o mare necunoscută pentru mine până ieri. Nu ştiu dacă ai scris vreodată, dar
vreau să îţi spun că nu e uşor deloc. De aceea mă zgândără gestul tău. E foarte
greu. Groaznic de greu. Să îţi asumi că eşti acolo, aproape dezgolită în faţa
celor care te citesc, te disecă, te iubesc, te critică, te înjură, te adoră, te
ignoră. Recunosc că este şi un puseu de vanitate la mijloc, aşteptând reacţii
(tu le doreşti bune de fiecare dată, dar nu îţi iese mereu). Dacă mă placi atât de mult, pot să îţi trimit linkurile de unde poţi să achiziţionezi nişte cărţi de-ale mele, dar sunt convinsă că nu te-ar interesa: sunt de stilistică teatrală şi ar trebui să plăteşti mult. Mai mult decât un ruj YSL. Uite, vezi, şi acesta este un puseu de vanitate.
Ce vreau eu să înţelegi este că toate aceste postări sunt ale mele şi numai ale mele. Îmi aparţin. Este munca mea şi nu voi permite nimănui să îşi bată joc de ea. Poţi să mă urăşti, să mă critici, să dai cu mine de toţi pereţii, dar nu îţi permit să fii tu Mira. Mira sunt doar eu.
M.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu