Tata…ce m-aş face eu fără tine? Tata,
deşi azi împlineşti o frumoasă şi venerabilă vârstă, eşti foarte cool. Când
eram studentă, o colegă mi-a spus că
eşti frumos. Atunci nu prea am gustat complimentul şi mi s-a părut un pic aiurea.
Adică…tu erai tata şi ea era colega mea. Dar fetele astea de la litere sunt nişte
ciudăţele oricum. Ştii tu! Dar azi, uite, îţi spun eu. Tata, eşti frumos pentru
că eşti tata! Ştii, mama ne-a povestit că s-a îndrăgostit de tine când te-a
văzut prima oară pentru că purtai o beretă roşie şi aveai motocicletă. Presupun
că erai unul dintre băieţii cool ai anilor 70. Şi aşa am apărut noi, cele două
graţii. Din povestea voastră de iubire cu o beretă roşie şi o motocicletă.
Tata, te iubesc pentru că nimeni nu îmi va spune
vreodată cum îmi spui tu “păpuşă”, pentru că eu pocnesc din degete şi tu faci
tot pentru mine, pentru că deşi, de multe ori, fiind doi încăpăţânaţi, tu spui
hăis şi eu spun cea, dar până la urmă ajungem în aceeaşi căruţă, pentru că eşti
cel mai tare bunic care pretinde că are cei mai frumoşi şi deştepţi nepoţi pe
lume, pentru că atunci când eu sunt tristă tu te dai peste cap şi îmi zâmbeşti,
deşi eu ştiu că suferi, pentru că nu te laşi şi încă porţi roşu. Şi pentru că
îţi plac complimentele, hai să-ţi spun un secret…colegele mele te consideră un
tip bine. Hmmm…dar eu ştiu că pentru tine postura de bunic este cea mai
importantă.
Tata, la mulţi ani frumoşi şi sănătoşi!
Mira
P.S. Am uitat! Pentru că îţi place fotbalul şi azi
începe EURO 2016, îţi doresc multă multă răbdare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu