Cam care ar fi şansele să primesc vreo
trei bobârnace dupa postarea aceasta? Mari! Si ce şanse am să mă urască cu
pasiune majoritatea purtătorilor de pantagaci? Foarte mari! Dar na…Nu prea îmi
place fotbalul! Deşi tot oraşul e împânzit cu mesaje, panouri şi ecrane. Dar
îmi place toată această euforie care a cuprins întreaga răsuflare fotbalistică.
Ah…şi îmi plac unii fotbalişti nu pentru că sunt ei foarte buni pe teren
(oricum nu mă pricep la defensive, atacuri, cornere, faulturi, joc de picioare
etc.), ci pentru că arată fabulos îmbrăcaţi în costume. Nu ştiu cine era
fotbalistul invitat de Esca în studio înainte de România-Franţa, dar era…yumm.
Si chiar putea să vorbească. Ceea ce e destul de rar. Dar poate că pot să înţeleg
că ei au doar picioare. Care costă sume fabuloase.
Si nu mai pricep un lucru. De ce mă ia toată
lumea peste picior că îmi place echipa Italiei? De ce? Cică ei doar se apără,
nu atacă cum zicea cineva… Mie îmi place echipamentul lor bestial, sunt cei mai
eleganţi si îmi plac mănuşile lui Buffon. Roz şi galben. Sigur, voi, băieţii,
pricepeţi chestii, treburi, comentarii, scheme. Eu pricep doar că unii arată
bine. Chiar foarte bine. Vouă vă place Ronaldo că e foarte bun pe teren. Nu că
e finuţ, aşa ca o fată, cu piele fină şi ea si metrosexual. Mie tocmai de-aia
îmi place. Uite, Giroud, par example. Sau Casillas…deşi i-a cam trecut vremea. Sau
bietul Van Persie care se uită de acasă acum.
Si în acest moment a marcat Islanda. Impotriva Portugaliei. Aia-i! Pfoa…
E de rău? Je m’appelle#SuperVictor
“Fotbalul este un sentiment. Trăieşte-l!” m-a
întâmpinat un banner. Iar
eu, fiind o sensibilisimă, încerc din răsputeri.
M.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu