Blogger Widgets

vineri, 3 iunie 2016

Dragă studentule…



Nu eşti cool când îmi scrii mesaje la 3 noaptea întrebându-mă dacă îmi aduc aminte de tine. La ora aia sigur mă gândesc la altcineva şi nu te mai ţin minte. Eşti prost crescut când te hlizeşti în spatele meu şi eu mă gândesc cu groază că îmi pică faţa, că sunt măzgălită cu marker şi alte coşmaruri. 
Sursa: http://markewbie.weebly.com/how-to-draw-a-stick-man.html
Nu eşti drăguţ deloc când intri la jumătatea orei şi îmi spui cu nonşalanţă că ai avut de rezolvat treburi importante pe care eu nu le-aş înţelege nici într-o mie de ani. Nu prea eşti înzestrat când vrei să mănânci în timpul orelor mele, iar eu să am în ochean o faţă molfăitoare. Nu eşti prea inteligent când îmi dai foaia de examen goală, dar îmi scrii pe privat că tu ai multe probleme şi ai vrea o notă mare. Nu ştiu de ce eziţi să postezi mesajul pe grupul comun. Poate că statutul de student necesită doar note de zece iar eu sunt vrăjitoarea aia de engleză care nu prea acordă nota respectivă? Abracadabra! Nu eşti prea fashion când vii mereu în “trening” şi te trânteşti în prima bancă cu o mână legânăndu-se în poală. Nu eşti prea gentleman când încerci să mă impresionezi cu replici răsuflate. Nu prea ai mult bun simţ când îmi trimiţi pe privat (bineînţeles) texte pe care să ţi le traduc, iar după aceea nu mă mai saluţi când dai ochii cu mine, deşi eu am tradus textele respective. Nu prea ai ţinere de minte când postezi replici răutăcioase pe blog sub eticheta “Anonymous”, dar eu te ţin minte de la un examen de restanţe când am închis ochii şi ţi-am dat un 5 pe o foaie goală. Ah…iartă-mă! Acolo nu ai uitat să îţi scrii numele. Crede-mă, am dureri de ochi şi acum. Si am recunoscut stilul tău inconfundabil pentru că stilistica este domeniul meu. Nu ştii ce înseamnă calitate când ţie ţi-e ruşine de verbul “a învăţa”. Nu eşti demn pentru că nu mă priveşti în faţă când vorbesc cu tine şi te plângi doar pe la cine are urechi să ascultă. Stânga dreapta dar niciodată în faţă. Nu ai coloană vertebrală când îţi asumi nişte merite pe care nu le ai, nişte merite oferite gratuit de un sistem de învăţământ amărât şi vai de el.
Mda…s-ar putea să fie doar o “cârâială”. Am şi eu dreptul la aşa ceva, nu-i aşa? Hocus Pocus!

Teacher

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu