Azi voi fi rea rea rea, nu pentru că sunt bună de
obicei, ci pentru că nu mai pot să accept neruşinarea ta, a celui care doar
fură şi copiază. Tu furi idei, poze, colecţii, texte. Doar furi. Şi dintr-odată ai devenit un blogger, un
designer, un scriitor, fără să ştii să desenezi, să croieşti, să scrii corect
româneşte. Ah…dar limba engleză este atât de primitoare încât îţi găseşti
menirea aici. Tu, acest wanna-be cool. Pentru că azi, desigur, toată lumea e
designer şi blogger. Cele mai la modă preocupări. Probabil că e foarte “wow” să
ai acest statut. Probabil că tu crezi că toţi te vor iubi, toţi vor dori
prietenia ta, toţi se vor da bine pe lângă tine ca să le faci vreo rochie sau
să scrii frumos despre ei. Dar, crede-mă, indiferent de statut, sunt foarte
puţini oamenii aceia care te vor iubi şi te vor respecta cu adevărat. Probabil
că ţie, acest făuritor de identităţi false ţi se par a fi cele mai uşoare
lucruri. Adică, cine nu ştie să croiască o rochie sau să scrie un text? Toată lumea.
Ce e atât de greu? Dar tu uiţi un amănunt, detaliul care face diferenţa între
creativitate, calitate, bun simţ şi copiere, hoţie, furtişag, nesimţire. Nu pot
să fiu delicată sau drăguţă cu tine, cu voi, toţi cei care doresc cu tot
dinadinsul să aibă acest statut, de creatori. Voi doar furaţi idei, cu
neruşinare, iar apoi vi le însuşiţi ca fiind ale voastre.
Sursa: https://www.google.ro/search?q=hot+de+identitate&client=firefox-b&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwj-gKO35LbNAhXBlxoKHQN4BewQ_AUICCgB&biw=1366&bih=634#tbm=isch&q=plagiat&imgrc=BkVOwOvagpAgzM%3A
Cunosc oameni
minunaţi, adevăraţi din multe domenii creatoare. Ştiu ce înseamnă să creezi o
colecţie, să nu dormi nopţile, să stai în picioare toată ziua, să ai degetele
ciuruite de ace, să răspunzi la comenzi, să participi la târguri, să creezi.
Acesta este verbul: A CREA, cu toată pasiunea şi dăruirea, să uiţi de tine şi
să te gândeşti la cei care îţi vor purta
creaţiile. Iar tu, în acel moment devii o părticică din viaţa lor. Da…este un
sentiment minunat, dar inacccesibil ţie, tu care doar “cercetezi” cum să mai
furi o idée şi să o “adopţi” doar pentru a creşte în ochii celorlalţi.. Dar tu
nu te mulţumeşti doar cu atât. Vanitatea ta depăşeşte tavanul şi, în prostia
pantagruelică care te caracterizează, nu te poţi abţine să nu postezi vreo poză
cu noua rochie, creaţie personală, pe Instagram sau Facebook sau, pur şi simplu
să copiezi vreun text şi să afirmi că eşti autorul, aşteptând cu disperare
nişte like-uri şi nişte laude. Dar dacă devii atât de public, asumă-ţi. Devii
vizibil şi totul iese la iveală. În acel moment, va trebui să faci faţă nu doar
pupicurilor, ci şi unor comentarii care nu se vor sfii să dea cu tine de toţi
pereţii. Eşti pregătit? Eu zic să te mai gândeşti. Pentru că, ştii, nu e atât
de uşor. Şi vei descoperi cât de greu, nespus de greu, obositor este acest proces
din care tu vrei neapărat să faci parte.
Te informez că la un moment dat şi în ţara asta
ciudat de întortocheată şi atipică în care trăieşti, “răpirea” produsului intelectual
va fi pedepsită cum se cuvine. De-abia aştept.
M.
P.S. Dacă te întrebi de ce am folosit cuvântul “răpire”,
îţi recomand să deschizi o carte. Efortul de a citi s-ar putea să fie destul de
mare şi să îţi dea de gândit cu privire la efortul pe care l-a despus cel care
a scris cartea. Şi tu îl tratezi ca pe un “sclav”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu