Probabil că ar trebui să intru in detalii legate de
politică, dar cum acest subiect îmi repugnă şi îmi creează o greaţă
înfiorătoare, nu o voi face. S-ar putea să nu fiu un bun cetăţean, dar eu
prefer să nu fiu cetăţeanul turmentat al lui Caragiale …El era un bun cetăţean.
Am fost uimită să constat câţi cetăţeni iubitori de patrie
am printre prieteni. Am fost dezgustată să văd câţi “oameni” aka prieteni pe Facebook sunt stăpâniţi de ură, o ură aproape
incomensurabilă, de ură dusă până la cruzime şi lipsă de demnitate, delicateţe
şi bun simţ. Cum puteţi să urâţi atât de tare? Cum puteţi să debitaţi inepţii?
Faptul că în Franţa s-a întâmplat ce s-a întâmplat nu vă pune pe gânduri deloc?
Chiar deloc? Cum puteţi fi atât de orbi? Credeţi că noi suntem departe de
aceste tragedii şi coşmaruri? Sunt aici,
lângă noi. Nu am înţeles de ce unii cetăţeni au fost atât de revoltaţi că alţi
cetăţeni şi-au schimbat poza de profil în semn de solidaritate cu francezii. Eu
cred că trăim într-o lume liberă. Fiecare are dreptul să facă ce vrea, mai ales
pe propriul wall. Am văzut comentarii patrioate ale unor ipocriţi care deodată
se cred vajnici luptători şi apărători ai unei ţări formate de ei. Corupt…
acesta a fost cuvântul scandat la mai toate demonstraţiile. Serios? Tu nu eşti corupt?
Spune! Nu ai dat niciodată? Nu ai primit niciodată? De ce eşti ipocrit? Ai
încercat să schimbi ceva? Ai cerut vreodată un sistem educaţional corect? Un
sistem educaţional care nu ţi-ar fi permis să fii student pentru că tu eşti, de
fapt, un analfabet! Si, dragul meu, ai diplomă! In această ţară, tu ai o diplomă!
Si mi-o fluturi în faţă cu superioritatea noii tale poziţii şi a noului statut!
Ai cerut vreodată promovarea valorilor pe merit? Nu! Pentru că îţi sunt străine
cuvintele! Valoare şi merit. De ce urli împotriva bisericii când te duci în
fiecare duminică la biserică şi donezi sume de bani să ţi se spele
păcatele? Ce eşti? Credincios? Ateu?
Ipocrit? Te minţi pe tine?
Te-ai gândit vreodată că oamenii aceia şi oamenii aceştia au
murit datorită imbecilităţii tale, prostiei, indolenţei şi lenei de a-ţi alege nişte
reprezentanţi valoroşi? Te-ai gândit
vreodată că în loc să scoţi flăcări pe nări ar trebui să începi să iubeşti
viaţa, să iubeşti oamenii, să trăieşti, să citeşti, ? De când nu ai mai citit o
carte? O poezie? Cum poţi să fii atât de nemernic şi să joci din nou rolul de victimă,
bătut de soartă? Noi şi noi şi noi…Dar ei? Dar restul? Dar OAMENII? Suntem noi
şi ei? Aha…lasă-mă să înţeleg. Adică noi suntem deosebiţii şi restul sunt…
Refuz să cred că trăim în această lume stăpânită de ură.
Refuz să cred că oamenii şi-au pierdut puterea de a iubi, de a fi OAMENI. Voi crede
până la sfărşitul zilelor mele că iubirea va învinge ura. Mereu.
M.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu