Diversificarea gamei, o “reţetă” de succes…

A fost odată ca niciodată, la noi în urbe, un local drăguţ, chic, cochet şi “très Français”. Ca în poveştile contemporane. Dar realitatea va fi mereu mai a naibii decât fantezia şi a reuşit şi de această dată să pună stăpânire pe regat. Acest local s-a transformat destul de repede într-un fast-food (eticheta nu îmi aparţine, am văzut-o într-un comment) care, pe lângă preparatele obişnuite, serveşte “mâncare americană home-made”. Dar se pare că această combinaţie de trei cuvinte e prevestitoare de rele. In primul rând, cam tot ce este mâncare americană are ca rezultat nişte umflături, deformări, striaţii, vergeturi şi colăcei dansanţi în jurul taliei, coapselor şi guşii. Nu v-aţi întrebat de ce totul este “big” la americani (mai puţin în zonele esenţiale)? Ah…dar am uitat! Este home-made şi ar trebui să “save the day”! Adică este mai elaborată, savuroasă şi mai cum? Ca la mama acasă? Mama nu face niciodată cartofi prăjiţi în combinaţie cu burger şi salată cu maioneză! Bum!

Am mai scris despre acest loc. Cred că a fost printre puţinele postări în care ridicam în slăvi ceva sau pe cineva, dar acest lucru nu mă împiedică câtuşi de puţin să le trag un perdaf. Pentru că este dreptul meu de CLIENT într-o industrie a serviciilor mai mult decât greţoasă.

Inţeleg că este o provocare chinuitoare să rămâi pe piaţă în această econo-poveste a secolului 21, că “diversificarea de produs” este un concept atât de oh là là, dar de mine ai uitat? Bineînţeles! Eu sunt doar un clienţel, fidel ce-i drept, căruia îi plac salatele. Dar voi avea grijă să te înşel pentru că fidelitatea este atât de “passé”, voi divorţa de tine cu surle şi trâmbiţe (Hollywood style) şi voi invoca diferenţe ireconciliabile de tip american. Si nu doar pentru că mă păcăleşti cu aceste produse “à l'américaine”, ci pentru alte greşeli. Uite:

1.       La început erai tandru şi drăguţ, cochet şi curat. Acum eşti gălăgios, "înfumurat" şi neatent. Trebuie să te chem de două ori să îmi aduci un şerveţel, îmi aduci furculiţă şi cuţit la paste şi te aştept cam prea mult. Mă plictisesc şi îmi piere cheful.

2.       La început erai un DJ fantastic. Acum muzica ta miorlăie ca o mâţă bleagă nişte ritmuri de la un post de radio, ritmuri periculos de apropiate de manele. Si ştii că manelele sunt pentru mine echivalentul garoafelor din coroanele din cimitir. Ai auzit de Interpol? Sunt americani şi au ei o piesă “Everything Is Wrong”. Un mix perfect, nu crezi?

3.       La început mă copleşeai cu atenţii oferite de o gingaşă angajată. Acum te foloseşti de un zvârlug de tip (poate mi-ai citit postările şi ai văzut că, la un moment dat, ceream să fiu servită şi eu de un tip) care aleargă de colo colo, prea repede, prea ocupat, prea întors pe dos, prea hiperactiv, prea năucitor, prea copleşitor, prea Chippendale, prea…
 La început salata mea conţinea delicatese. Acum, pentru că am vrut diversificare (vezi, şi eu prefer diversificarea, dar de altă natură) şi te-am rugat să scoţi brânza, tu ai uitat. Când ţi-am atras atenţia, mi-ai spus că este doar de décor. Pfuuu…Adică e din aţă? Cum e doar de décor? Si care a fost soluţia ta? Să elimini decorul cu furculiţa şi să îmi aduci aceeaşi salată! Era cumva toamnă şi în farfuria mea să foloseşti grebla pentru frunze? Nu, dar s-a făcut brusc toamnă în sufletul meu şi mi-am dat seama că nu ne mai înţelegem şi vrei să mă omori cu zile. Dar eu voi fi mai vicleană, crede-mă.

La început cântam în aceeaşi “gamă”. Acum tu eşti într-o altă gamă pentru că, probabil, profitul este tot ce contează şi ai decis să te îndrepţi spre alte trebuşoare mai “spicy”, mai “hot”, “mai American grill”, mai “Barbie”. Vrei să devii Ken? Il prefer pe Julien.

Probabil că te voi mai frecventa pentru că având în spate o poveste de amor destul de lungă, îmi este greu să renunţ atât de brusc la tine. Si, ştii, eşti ca un antrenament la nervi, echivalentul unei ore de alergare.

In final, sunt dezamăgită că o afacere care mergea şi, bineînţeles, merge nu poate să îşi păstreze profilul şi tradiţia şi recurge la aceste combinaţii ieftine. Aveam impresia că era o afacere elegantă între atât de multe afaceri cu cărnuri, cartofi prăjiţi, aluaturi, maioneze, ketchupuri, sosuri şi alte verze. Aveam impresia că este o afacere care şi-a selectat clientela, o afacere care nu duhneşte a uleiuri, prăjeli şi always Coca-Cola. Aveam impresia…dar nu are importanţă. Era doar o impresie.

Vă salut dintre faldurile unei salate mari şi oacheşe. Nu doar de  décor.

M.