Şefia este noul …job

“Ce este tata?”

“Şef”.

Zbang! Ce ditamai gogoaşa! Şef. Cred că aş putea tolera mult mai bine un răspuns că tata poate fi un omuleţ verde sau un roboţel cu trei ochi decât o asemenea etalare de abilităţi zero.

Cum e să fii şef? Habar nu am. Nu am fost niciodată şefă şi nu am nicio intenţie de a deveni vreodată. Dar am văzut întrebarea retorică a unui prieten (cred că ar fi trebuit să se întrebe înainte de a fi fost şef, totuşi) şi mă gândeam că este o poziţie foarte ingrată, singuratică şi frustrantă. Aceasta este părerea mea de neşefă. In ciuda cârâielii mele, sunt foarte multe persoane care ar da orice să fie şefi. Să fie acolo, în top, printre cei mai cei, să respire aerul rarefiat al şefiei şi superiorităţii, să scape de aerul îmbâcsit al subordonării, să ia decizii vitale pentru omenire, să dreagă, să toarcă, să dezbată, să se dea de ceasul morţii.  Adevărul este că sunt multe poziţii care înglobează termenul de “şef” dar eu cred că noi nu avem destui oameni “corespunzători” pentru a fi şefi. Sefia este doar o poziţie PROVIZORIE, ingrată după cum am spus, deţinută de multe ori de nişte persoane care uită de unde au pornit, au tupeu şi nu fler, sunt mai obrăznicuţi şi mai nesimţiţi, mai dedicaţi unei cauze drepte sau nedrepte, mai adaptabili, mai …Şefia nu este un job. Să fie clar! Este doar un miraj periculos care poate să te schimbe dintr-o persoană de treabă într-un monstru, o Fata Morgana mai perversă şi unsă cu mai multe alifii care te poate face să îţi pierzi minţile.

Dar şefia poate aduce mai mult bănet. Si aceasta este o cauză bună. Serios. Într-o lume în care contează cheia de la maşină, mărimea telefonului, etichetele de pe haine, adâncimea decolteului, lungimea ghearelor şi a genelor false, selfie-ul de la gym şi carpeta cu răpirea din Serai din background un parteneriat cu un şef este mai mult decât un deziderat. Si chiar înţeleg frustrarea şi disperarea multora de a fi văzuţi într-o companie “selectă”, de a fi băgaţi în seamă, de a juca acest rol ruşinos de servitori prea serviabili, incapabili să îşi folosească inteligenţa (poate că nu o au) sau abilităţile pentru a urca 5 centimetri pe scara ierarhică. Fiecare face ce poate. Si cum poate. Problema este că le iese figura. Şi reuşesc să urce acei 5 centimetri într-un timp record datorită măiestriei de a se mula pe toanele, mofturile şi dorinţele şefului. Ce subalterni buni! Chiar de treabă, aş spune.

Oricât de macabru sună, sfârşitul este acelaşi pentru noi, toţi. Nu suntem nemuritori, toţi murim, indiferent că suntem şefi sau subordonaţi. Şi toţi ajungem în acelaşi loc, acolo unde predomină garoafele şi calele, iar viermişorii nu fac nicio diferenţă. Poate, totuşi, unii au dinţişori de aur.

M.