TACI!

Am citit un articol în care autorul se întreba dacă mai suntem oameni, dacă mai putem simţi, plânge, regreta, dacă ne pasă sau nu ne pasă. Autorul este un optimist. Eu nu…Si nu e vorba de nepăsare.  E scârbă. Nu am deschis televizorul de 4 zile, nu am urmărit prea mult FB, dar, de fiecare dată, oricât de puţin timp aş petrece aici, îmi sar în ochi tot felul de mesaje, îndemnuri, revolte, urlete, poze, ipocriţi, lăudăroşi, acuzatori, rebeli, revoluţionari, justiţiari, nemiloşi, pioşi, instigatori, bocitori de meserie, şi tot felul de specimene.

Cât de greu este să taci? Cât de greu este să înţelegi că oamenii aceia au nevoie de linişte să îşi plângă copiii, iubiţii, iubitele, prietenii? Cât de greu este să pricepi că de acum încolo o mamă va fi singură (Stii, în momentul în care devii mamă nu mai eşti singură niciodată. Acum, sunt multe mame singure), un tată şi-a pierdut fiul, un iubit şi-a pierdut iubita, un prieten şi-a pierdut prietenii…Cât de greu este să înţelegi că au murit OAMENI? Inţelegi? Au murit OAMENI! Oameni tineri şi frumoşi! De ce trebuie să postezi poze şocante pe FB când ei trebuie să dăinuiască în memoria celor dragi aşa cum erau ei de fapt…tineri, frumoşi, zâmbitori, fantastici. Iar tu, ce faci? Vrei să ne demonstrezi că eşti deosebit şi îmi arăţi aceste biete trupuri, de nerecunoscut? Crezi că am nevoie de multă imaginaţie ca să îmi închipui chinurile groaznice prin care au trecut acei oameni? Vrei să le aduci din nou aminte celor care se zbat între viaţă şi moarte infernul prin care au trecut, chipurile celor pe care nu i-au putut salva? Vrei să le aduci aminte celor care au supravieţuit că ei sunt supravieţuitorii unui coşmar din care nu se vor trezi niciodată? De ce ai posta filme cu părinţi care se tăvălesc de durere, înconjuraţi de camerele tuturor televiziunilor avide după audienţă? Toţi stau cu camerele aţintite înspre mama aceea înnebunită de durere şi ei continuă să filmeze? Iar tu, postezi şi dai share la asemenea imagini! Eşti impresionat? Impresionant de sinistru! Taci! Iar ceilalţi ipocriţi, clubari şi toate genurile de strângători în cutia milei, credeţi că  dacă aţi închis clubul pe motiv de solidaritate, vă cred? Mda…Gestul şocant al unui clubar de a-şi închide clubul. Ar fi fost de ajuns să tăceţi. Atât! Dar aţi decis să postaţi această opţiune să vă simpatizeze comunitatea şi mai mult. Si aveţi o nouă poză de profil. E gratis.

 De ce nu pot oamenii să tacă? De ce? In aceste zile, singurul pe care îl respect este Adrian Despot de la Viţa de Vie. Care tace. Si el a fost acolo. Si ştie. Si a văzut. Restul sunt doar o adunătură de deştepţi/legiuitori /revoluţionari/paracliseri/preşedinţi/politicieni/manelişti/infractori aka jurnalişti nebuni după senzaţional/nenorociţi/mizerabili/imbecili/disperaţi/profitori care aleargă după propriul moment de popularitate, la TV, pe FB, Instagram, pe toate canalele şi în toate gropile…toată tagma atoateştiutorilor.

Incearcă să taci! Incearcă să simţi! Incearcă să fii o mamă, un tată, un prieten, un iubit sau o iubită! Un minut. 60 de secunde. Te rog!

M.